Primul sol al Islamului
Acest barbat dintre companionii Profetului, pacea si binecuvantare
a lui Allah fie asupra sa, si Allah sa fie multumit de el, ce onoare pentru noi sa incepem cu povestea lui. A fost floarea Quraishilor, cel mai chipes si mai tanar. Istoricii si naratorii il descriu ca " cel mai fermecator dintre meccani. "A fost nascut in avutie si crescut in lux. Poate ca nu a mai fost un alt fecior in Mecca care sa fie la fel de rasfatat de catre parintii sai asa cum a fost Mu'sab Ibn 'Umair. Pe Allah, ce poveste extraordinara este povestea lui Mus'ab Ibn 'Umair sau Mu'sab Cel Bun, cum fusese poreclit intre musulmani. El a fost unul dintre cei creati pentru Islam si maturizat alaturi de Profetul Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa.
Dar cine a fost el? Istoria sa este motiv de mandrie pentru intreaga omenire. Tanarul a auzit intr-o zi ceea ce toti cei din Mecca auzisera, despre Muhammad Al Amin (Cel Demn de Incredere), cum ca Allah Subhana wa Ta Ala l-a trimis ca Mesager al vestilor bune si ca Prevenitor pentru a-i chema la adorarea Lui Allah, Unicul Dumnezeu.
Peste noapte Mecca s-a trezit ca nu se vorbea de altceva decat de Muhammad si religia sa, si acest baiat rasfatat era unul dintre cei mai atenti ascultatori. Aceasta, pentru ca desi era tanar, floarea comunitatii, intelepciunea si bunul simt erau cateva dintre trasaturile care il caracterizau. A auzit intr'o zi ca Profetul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, impreuna cu cei care credeau in el, Allah sa fie multumit de ei, se vor aduna la As-Safaain casa Al Arqam Ibn Arqam (Daar Al Arqam).
Nu a pierdut timpul. A mers intr-o noapte la Daar Al Arqam, era plin de teama si tanjea sa fie acolo. Profetul, pacea si binecuvantarea Lui Allah fie asupra sa, si-a intalnit companionii, le-a recitat din Qur'an si s-a rugat impreuna cu ei la Allah Preainaltul.
Mus'ab cu greu si-a putut pastra cumpatul (tanjind sa fie unul dintre ei), s-a asezat si a contemplat la versetele Qur'an-ului recitate de catre Profet, pacea si binecuvantarea Lui Allah fie asupra sa, cand inima sa a devenit inima promisa in acea noapte. Sentimentele pe care le-a avut la auzul Qur'an-ului aproape ca l-au coplesit si sufletul i-a fost inundat de un extaz salbatic. Dar Profetul, pacea si binecuvantarea Lui Allah fie asupra sa, ia atins pulsul inimii cu binecuvantata sa mana dreapta si toata linistea adancurilor oceanului s-a revarsat peste el. In stralucirea ochilor, tanarul care tocmai devenise Musulman parea ca are mult mai multa intelepciune decat varsta sa si o ambitie care va schimba cursul timpului.
Mama lui Mus'ab era Khunaas Bint Maalik, multi oameni se temeau de ea, unii erau aproape terorizati de personalitatea ei puternica. Cand Mus'ab a devenit musulman , nu dadea atentie si nu se temea de nimeni de pe fata pamantului cu exceptia mamei sale. Chiar si Mecca, cu toti idolii, nobilii si desertul sau, daca l-ar fi provocat, ar fi ramas ferm in fata lor. Cat despre o discutie cu mama sa , ar fi fost o scena de groaza....si astfel gandindu-se, a decis sa pastreze Islamul secret pana cand Allah va dori. A continuat sa frecventeze Daar Al Arqam si sa ia lectii de la Profet, pacea si binecuvantarea Lui Allah fie asupra sa. Era multumit cu religia sa si evita mania mamei sale, care nu avea idee ca el imbratisase Islamul. Oarecum, Mecca, la acea vreme, nu putea tine un secret, caci ochii si urechile Quraishilor erau peste tot, scormonind atent fiecare urma lasata in nisipul fierbinte.
Intr-o zi, Uthmaan Ibn Ialhah l-a vazut pe Musab intrand la Al Arqam si a doua oara l-a vazut rugandu-se asemeni Profetului, pacea si binecuvantarea Lui Allah fie asupra sa. Nu bine a apucat sa vada ca a si alergat cu noutatile la mama lui Mus'ab, care a ramas impietrita. Mus'ab a stat drept in fata mamei sale si a meccanilor ce se stransesera in jurul sau, vorbindu-le deschis despre adevarul cel fara de indoiala si recitand din Qur'an-ul cu care Profetul, pacea si binecuvantarea Lui Allah fie asupra sa, le curatase inimile si le umpluse cu onoare, intelepciune, dreptate si evlavie. Mama sa a intentionat sa il loveasca, dar mana sa care se indrepta spre el ca o sageata a cazut in fata chipului care radia de o glorie inocenta data de credinta si de convingerile sale. Astfel , a fost scutit de batai si tortura, mama sa realizand ca nu sta in puterea ei sa isi razbune idolii. In schimb , l-a dus intr-o parte parasita a casei si l-a incuiat acolo. L-a incatusat si l-a tinut prizonier pana cand acesta a auzit ca o parte dintre credinciosi vor emigra in Abisinia (hijra). Dorinta de a emigra cu acestia l-a facut capabil sa isi pacaleasca mama si paznicii si astfel a emigrat in Abisinia. A stat acolo o perioada impreuna cu tovarasii lui, dupa care s-au reintors cu totii in Mecca. A emigrat pentru a doua oara in Abisinia impreuna cu companionii pe care Profetul, pacea si binecuvantarea fie asupra sa, ii sfatuise sa emigreze, iar ei i-au dat ascultare.
Toate aceste experiente si timpul petrecut alaturi de Profet si musulmani i-au sporit semnificativ credinta incat s-a gandit ca viata sa cea buna sa fie oferita drept sacrificiu Supremului si Preamaritului Creator.
A iesit intr-o zi la cativa musulmani ce sedeau stransi in jurul Profetului, pacea si binecuvantarea Lui Allah fie asupra sa, acestia vazandu-l in haine zdrentaroase, lacrimi au inceput sa le curga pe obraji. Erau obisnuiti cu stilul lui de mai inainte, cand hainele sale erau precum gradinile inflorite, elegante si cizelate. Profetul, pacea si binecuvantarea Lui Allah fie asupra sa, l-a privit cu ochii intelepciunii, iubitor si multumit, si buzele sale au zambit recunoscatoare ca si cum ar fi spus:" L-am vazut pe Mus'ab inainte, si nu a fost tanar in Mecca mai rasfatat de parinti decat el. Apoi el a abandonat toate acestea din iubire pentru Allah si Profetul Sau!"
Mama sa l-a privat de toate bunurile si luxul cu care fusese obisnuit, vazand ca nu il poate intoarce la religia sa. Nu a mai permis nimanui dintre cei care isi abandonasera idolii sa manance din mancarea sa, chiar de i-ar fi fost fii. Ultimul sau contact cu Mus'ab a fost cand a incercat pentru a doua oara sa il ia prizonier dupa intoarcerea sa din Abisinia, si el a jurat ca daca va incerca aceasta ii va omori pe toti cei cu care va veni sa il ia. Stia ca spune adevarul si daca hotara ceva isi tinea intotdeauna cuvantul, asa ca l-a parasit plangand.
Momentul despartirii dezvaluie un contrast ciudat intre infidelitatea din partea mamei si supremul devotament pentru credinta din partea fiului.
Cand ea ii spunea, in timp ce il scotea din casa:" Pleaca, nu mai sunt mama ta!", el se apropia de ea si ii spunea:" O, mama, te sfatuiesc, si inima mea este cu tine, te rog, marturiseste ca nu exista alta divinitate in afara de Allah si ca Muhammad este robul si trimisul sau." Ea ii raspundea infuriata, strigand:" Pe stele, nu o sa intru niciodata in religia ta, pentru a ma umili si a-mi inmuia simturile!"
Si asa, Mus'ab a renuntat la luxul in care traise. El s-a multumit cu o viata grea , pe care nu o mai traise pana atunci, imbracand haine aspre, mancand o zi si rabdand de foame doua. Acest suflet, spirit, care crescuse devenind plin de cea mai puternica credinta impodobita cu lumina Lui Allah, devenise astazi un alt om, un om care atragea privirile celor mai marete suflete.
In timp ce se afla in aceasta stare, Profetul , pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, l-a insarcinat cu cea mai mareata misiune din viata sa, aceea de a fi solul, mesagerul, trimisul (diplomatic) sau, la Medina.
Misiunea sa era de a a-i invata despre Islam pe Ansarii care credeau in Profet, pacea si binecuvantarea Lui Allah fie asupra sa, si care ii jurasera credinta la Aqabah; sa ii cheme pe ceilalti la Islam (dawah); si sa pregateasca Medina pentru ziua maretei emigrari, Hijra.
Erau la acea vreme printre companioni Profetului, pacea si binecuvantarea Lui Allah fie asupra sa, unii mai in varsta decat Mus'ab si mult mai promitatori si mai apropiati Profetului, altii prin relatii de familie. Dar Profetul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, l-a ales pe Mus'ab Cel Bun, stiind ca i-a incredintat cea mai importanta sarcina la acea vreme, punand in mainile sale soarta Islamului la Medina.
Stralucitorul oras Medina a fost destinat sa fie casa Marii Emigrari (Hijra), punctul de pornire al propovaduirii islamice si libertatii.
Mus'ab era linistit cu calitatile si credinta pe care Allah i le daruise, era de o inteligenta excelenta si avea un caracter nobil. A castigat inimile medinitilor prin evlavia, sinceritatea si spiritul dreptatii de care a dat dovada. Si ei au imbratisat religia Lui Allah in cete. Cand Profetul, pacea si binecuvantarea Lui Allah fie asupra sa, il trimisese acolo, doar doisprezece musulmani ii jurasera credinta Profetului, la Aqabah. S-au implinit cu greu cateva luni pana cand acestia au raspuns la chemarea Islamului. Insa in perioada urmatorului pelerinaj, musulmanii mediniti au trimis o delegatie de saptezeci de credinciosi, barbati si femei, la Mecca, pentru a-l intalni pe Profet, pacea si binecuvantarea Lui Allah fie asupra sa. Au venit impreuna cu invatatorul lor si solul Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, Mus'ab.
Mus'ab a dovedit prin excelenta si bunul sau simt ca Profetul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, a stiut foarte bine cum sa isi aleaga trimisii si invataceii. Mus'ab si-a inteles foarte bine misiunea, stia ca el este unul care cheama la Allah si un predicator al religiei sale, care chema oamenii la buna calauzire si la calea cea dreapta. El a ramas ferm, alaturi de As'ad Ibn Zoraarah , cu care obisnuia sa viziteze triburile, locuintele si adunarile, recitand oamenilor din Cartea lui Allah, insufland in ei Unicitatea Creatorului.
S-a confruntat si cu situatii in care si-ar fi putut pierde viata, insa Allah il inzestrase cu o minte brilianta. Intr-o zi a fost luat prin surprindere, in timp ce le vorbea oamenilor, de Usaid Ibn Hudair, liderul tribului Abd Al Ashhal, amenintandu-l cu o sageata. Era plin de furie si animozitate impotriva celui care venise sa corupa religia poporului sau prin chemarea la Un Singur Creator, despre care nu stiau nimic si nici nu mai auzisera vreodata. Zeii lor (idolii) erau pentru ei centrul adoratiei. De cate ori unul dintre ei se afla la nevoie, stia locul lor (locul unde ii gasea pe idoli). Ii invoca pentru a cere ajutor. Iata cum credeau si isi imaginau ei!
Cat despre " Dumnezeul lui Muhammad", la care acest trimis chema, nimeni nu ii cunostea locul(unde sa se duca la El sa se roage), nici nu il vazusera vreodata. Cand musulmanii, ce sedeau alaturi de Mus'ab, l-au vazut pe Usaid Ibn Hudair indreptandu-se spre ei cuprins de o furie nebuna, s-au temut pentru vietile lor, dar Mus'ab a ramas ferm. Usaid s-a oprit in dreptul sau si a inceput sa urle:" Ce te-a adus aici? Ai venit sa ne corupi credinta? Pleaca, daca vrei sa te salvezi!"
Cu calmul unui ocean si cu forta lui, Mus'ab a inceput un delicat discurs spunand:"Nu vrei sa te asezi si sa ma asculti o clipa? Daca iti va placea ceea ce auzi, vei accepta, daca nu iti va placea, te voi elibera de ceea ce urasti (si voi pleca)."
Allahu Akbar! (Allah este Cel mai Grandios!)
Ce splendida si intinsa este rasplata celor supusi!
Usaid era un barbat puternic si istet si a inteles ca Mus'ab il invitase doar sa asculte si nimic mai mult. Daca va fi convins de ceea ce va auzi, va accepta, daca nu se va convinge (de veridicitatea Islamului), atunci Mus'ab va parasi cartierul si clanul sau si se va indrepta in alte parti, fara sa raneasca pe nimeni sau sa fie ranit. Atunci a raspuns:" Bine, e corect (ce mi-ai propus).", a lasat sageata pe pamant si s-a asezat sa asculte.
Mus'ab a inceput sa recite din Qur'an, explicand misiunea cu care Muhammad Ibn Abd Allah, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, venise, cand constiinta lui Usaid a inceput sa se limpezeasca si sa se lumineze, schimbandu-se cu fiecare cuvant auzit. Era coplesit de frumusetea mesajului. Cand Mus'ab a terminat de vorbit, Usaid Ibn Hudair a exclamat:" Ce discurs frumos , si cat de adevarat! Cum pot intra in aceasta religie?"
Mus'ab ia recomandat sa isi purifice corpul , sa imbrace haine curate si sa spuna: "Marturisesc ca nu exista alta divinitate in afara de Allah, si ca Muhammad este robul si Trimisul Sau."
Usaid s-a retras un timp si s-a reintors cu apa curata picandu-i din par ,stand acolo drept si rostind plin de emotie: "Marturisesc ca nu exista alta divinitate in afara de Allah, si ca Muhammad este robul si Trimisul Sau."
Vestile despre aceasta s-au raspandit rapid si a venit Sa'd Ibn Mu'aadh, l-a ascultat pe Mus'ab vorbind, si convins ca acesta este adevarul, a imbratisat Islamul. Apoi a urmat Sa'd Ibn 'Ubaadah. Multe binecuvantari au venit odata cu intrarea acestora in Islam. Oamenii din Medina mergeau impreuna intrebandu-se unul pe celalalt:" Daca Usaid Ibn Hudair, Sa'd Ibn Mu'aadh si Sa'd Ibn Ubaadah au imbratisat Islamul, noi ce mai asteptam? Sa mergem drept la Mus'ab si sa credem. Pe Allah, el cheama la buna calauzire si la drumul drept!"
Primul sol al Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, a reusit fara comparatie. A fost un succes meritat.
Zilele si anii au trecut. Profetul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, si Companionii, Allah sa fie multumit de ei toti, emigrasera in Medina, iar Quraishii erau plini de furie, invidie si alte sentimente marsave impotriva evlaviosilor credinciosi. Si astfel lupta de la Badr a avut loc, in care au invatat o lectie si au pierdut din putere (quraishii). Dupa aceasta s-au pregatit pentru revansa, si a urmat Batalia de la Uhud. Musulmanii s-au mobilizat si Profetul a stat in mijlocul lor sa le priveasca fetele pline de credinta si sa il aleaga pe cel ce va purta drapelul. Atunci l-a chemat pe Mus'ab Cel Bun, el a avansat si a purtat steagul.
Teribila batalie era plina de sentimente apasatoare, de furie. Arcasii au ignorat ordinele Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, parasandu-si pozitiile si indreptandu-se catre munte, traind iluzia ca ii vad pe politeistii retragandu-se ca infranti. Dar acest gest al lor (de a-si parasi pozitiile) a transformat victoria musulmanilor intr-o infrangere. Musulmanii au fost luati pe nepregatite de puhoiul Quraishilor coborati din munti, si multi dintre credinciosi au murit de sabiile paganilor in acea confruntare. Cand au vazut ca, confuzia si oroarea s-au revarsat asupra musulmaniilor, politeistii s-au concentrat sa il ucida pe Profetul lui Allah, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa. Mus'ab a observat intentia acestora , a inaltat steagul si a inceput sa strige:" Allaahu Akbar! (Allah este Cel mai Grandios!)", cu ragetul unui leu. S-a intors si a sarit in stanga si in dreapta luptand cu o forta supranaturala. Tot ce dorea era sa atraga atentia inamicilor asupra sa, si Profetul sa ramana in viata. Brusc a devenit o intreaga armata intr-unul singur. Mus'ab lupta asemeni unei armate de giganti, inaltand cu o mana drapelul, iar cu cealalta lovind cu sabia in inamici. Dar inamicii se inmulteau asupra lui ;vroiau sa scape de el ca sa se poata ocupa de Profet, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa. Dati-ne voie sa ii permitem unui martor ocular sa descrie pentru noi ultima scena din viata lui Mus'ab Cel Bun. Ibn Sa'd a spus, Ibraahim Ibn Muhammad Ibn Sharhabiil Al 'Abdriu a relatat de la tatal sau, care a spus: " Mus'ab Ibn Umair a purtat steagul Islamului in Ziua de la Uhud. Cand musulmanii s-au imprastiat , a inaintat ferm pana cand l-a intalnit pe Ibn Quma'ah, care era un iscusit cavaler (cu sensul de bun luptator). L-a lovit pe Mus'ab peste mana dreapta si i-a retezat-o, dar Mus'ab a spus: "Si Muhammad nu este decat un trimis. Si au fost mai inainte de el si alti trimisi!" (Coran, 3:144)
El a purtat apoi drapelul in mana stanga , care i-a fost lovita, apoi retezata. Atunci a apucat steagul intre cioturile mainilor sale, strangandu-l la piept. Apoi o a treia lovitura , care l-a strapuns. Mus'ab s-a prabusit, apoi drapelul. Vaaaai, floarea martiriului a fost rapusa! A cazut dupa ce a luptat cu toata fiinta pentru cauza Lui Allah, intr-o grandioasa batalie a sacrificiului si credintei. S-a aruncat in fata mortii fara sa stea pe ganduri, de dragul Profetului, pacea si binecuvantarea fie asupra sa, ramas fara aparare. Intarit de iubirea pentru el, a continuat sa rosteasca cu fiecare lovitura ce o primea din partea dusmanului:"Si Muhammad nu este decat un trimis. Si au fost mai inainte de el si alti trimisi!" (Coran, 3:144)
Acest verset a fost revelat mai tarziu, dupa ce fusese rostit.
Dupa o lupta amara au gasit trupul martirului cel bun cu fata in tarana, ca si cum ar fi vrut sa isi fereasca privirea de scena in care Profetul ar fi fost ranit sau omorat. Sau poate s-a rusinat cand s-a prabusit ca un martir, lasandu-l pe Profetul lui Allah, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, singur printre dusmani, inainte sa il fi servit pana la sfarsit.
Allah este cu tine, o, Mus'ab! Ce poveste de viata!
Profetul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, si companionii sai au venit sa cerceteze locul bataliei si sa isi ridice martirii. Oprindu-se la corpul lui Mus'ab, multe lacrimi au curs din ochii Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa. Khabbaab Ibn Al Arat a relatat:" Am emigrat cu Profetul pentru cauza lui Allah, si rasplata noastra este la Allah. Unii dintre noi au murit fara sa se bucure de nimic in aceasta viata si unul dintre ei a fost Mus'ab Ibn Umair, care a fost martirizat in Ziua Uhud. Nu a lasat in urma nimic in afara de salul vechi de lana. Daca ii acopeream capul cu el, picioarele i-ar fi ramas descoperite, iar daca ii acopeream picioarele, capul ar fi ramas neacoperit. Profetul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, ne-a spus:" Acoperiti-i capul cu salul si puneti iarba de lamaie peste picioarele lui."
Profetul a suferit o durere profunda la moartea unchiului sau Hamza, mort de asemenea la Uhud, al carui trup fusese mutilat si ciopartit de catre politeisti intr-un mod greu de imaginat care a scurs lacrimi din ochii Profetului, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, si i-a frant inima. Acum campul de lupta era impanzit de trupurile companionilor, si fiecare dintre ei reprezentase o bucata de adevar, lumina si evlavie. Profetul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, s-a oprit langa trupul primului sau sol, luandu-si ramas bun si plangand amarnic. Vaaai, Profetul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, a ramas langa ramasitele lui Mus'ab Ibn Umair, spunand, in timp ce ochii sai erau plini de lacrimi, dragoste si dedicatie: "Intre dreptcredinciosi sunt oameni care au fost sinceri in legatura cu legamantul facut fata de Allah, unii dintre ei au pierit, iar altii dintre ei asteapta fara sa schimbe nimic (din legamantul lor si fara sa il incalce precum ipocriti)." (33:23)
Apoi a aruncat o privire trista asupra salului in care era infasurat si a spus:" Te-am vazut la Mecca, si nu era un giuvaer mai pretios, nici mai distins decat tine, si iata-te acum cu capul gol , intr-o carpa!"
A privit la toti martirii de pe camp si a spus:" Profetul lui Allah marturiseste ca voi sunteti martiri la Allah in Ziua Invierii! O, oameni, vizitati-i voi, veniti la ei si salutati-i. Pe Allah, nu va fi musulman sa-i salute si sa nu fie salutat inapoi."
Pacea fie asupra ta, o, Mus'ab. Pacea fie asupra voastra, o, Martiri la Allah. Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra voastra!
-va urma, inshaAllah-
