Într-o zi un negustor călătorea cu cămila sa ce era înc

- Ai pierdut o cămilă ce nu vede cu un ochi?
Negustorul răspunse cuprins de emoție :
- Da.
Atunci străinul îl întrebă:
-Căra ea miere pe o parte și pe cealaltă parte cereale?
Din nou negustorul aprobă. Îl întrebă unde a văzut cămila. Străinul începu a râde și îi răspunse:
- Nu am vazut-o.
Negustorul îl privi surprins fără să îi vină a crede. Începând a se certa , cei doi hotărâră să se înfățișeze la Judecată. Judecătorul îl întrebă pe străin dacă el este hoțul și acesta îi răspunse negativ. Atunci judecătorul îl întrebă cine a fost hoțul, străinul ridică din umeri. Judecătorul îl întrebă:
-Atunci de unde știi atâtea despre cămila dispărută?
Străinul răspunse:
-Mi-am petrecut zilele călătorind în sălbăticie ceea ce m-a făcut să capăt o intuiție aparte.
Judecătorul îl întrebă:
-Atunci spune-mi cum ai știut despre cămila acestui negustor?
Străinul răspunse:
-Am văzut urmele unei cămile și am știut că s-a pierdut de stăpân, pentru că nu am văzut nici o urmă de om cu ea. Am observat, de asemenea, că ea a mâncat plantele de pe anumită parte doar și am știut că nu vede cu un ochi. Apoi am observat că urmele unui picior erau foarte ușoare și am știut că șchiopăta. Furnicile ce se strânseseră pe o parte m-au făcut să îmi dau seama că ea purta cereale. Insectele ce se îngrămădiseră pe cealaltă parte m-au făcut să înțeleg că pe acea parte purta miere. Judecătorul fu uluit de străinul care fusese capabil să argumenteze corect despre toate ce le știa. Ordonă să fie eliberat. Străinul și negustorul porniră în căutarea cămilei. O găsiră aproape de locul unde străinul văzuse urmele. Negustorul luă cămila și îi mulțumi priceputului străin pentru ajutorul său.
Deci să nu judecăm un om după aparențe, chiar dacă pare că ceea ce se vede este clar singura variantă. Allahu Alam!