RESPECTUL, CINSTIREA ȘI ONORAREA PĂRINȚILOR ÎN ISLAM
Voi concepe această lucrare ca pe o filă de jurnal , îmi voi deschide inima în fața cititorilor acestei lucrări și îmi voi expune propriile păreri și sentimente față de părinți, binențeles în concordanță cu sursele Islamului, și anume Coranul cel Sfânt și Sunna Profetului, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa.
Am ales acești trei termeni din limba arabă din mulții termeni care probabil există cu sensul de respect, căutând într-un vechi dicționar din biblioteca mea. Deși am repetat termeni care au aproximativ același sens în titlul de mai sus, prin aceasta am vrut să scot în evidență respectul ce trebuie oferit părinților noștri și ai tuturor.
إحتْرامُ= respect
تَوقير=respect,cinstire, în cinstea, în onoarea
تَكْرِيم= respect,cinstire, în cinstea, în onoarea
Mama, o persoană micuță de statură, cu o privire obosită, poți intui câte ceva din privirea ei și anume greutățile vieții. Fața ușor palidă, dar pe chipul ei este mereu prezent un zâmbet plin de viață, de optimism, zâmbet care mi-a dat putere atunci când nu cunoșteam că puterea absolută este la Allah Subhana wa Ta` Ala. Mâinile ei , deși bătute de vreme și de muncă, vor fi mereu acele mâini calde care mi-au alinat de atâtea ori durerile trupești. Îmi aduc mereu aminte , a fost prima persoană căreia i-am vorbit de Allah. Niciodată nu mi-a interzis nimic, mereu a dat aripi viselor mele și mi-a spus să am curaj sa îi înfrunt pe cei ce vor sta împotrivă . I-am spus că am descoperit ceea ce îmi oferă liniștea absolută a sufletului , i-am vorbit despre Islam printre șiroaie de lacrimi. Nu aveam pe nimeni printre oameni să mă susțină și știam că ea mă va înțelege și de data aceasta. Și Alhamdulillah, Bunul Allah, cu îndurarea Sa nemărginită, a așternut din nou blândețe peste sufletul și vorbele măicuței mele și ea m-a alinat spunându-mi că dacă această cale mi-a adus fericirea și liniștea, nimic altceva nu contează. I-am vorbit și de multele temeri, i-am vorbit de impactul care l-ar putea avea purtarea higeabului în relațiile lor cu ceilalți....am râs și am plâns împreună. A doua zi am primit cel mai frumos cadou de la cea mai prețioasă ființă : o ie de culoarea cerului cu mâneci largi și fine asemenea unor aripi care m-au ajutat să îmi iau zborul departe de colivia în care trăisem până atunci (ateismul și viața lumească reprezentând colivia , care odată le văzusem ca fiind libertatea) și un minunat higeab de aceeași culoare a cerului, brodat cu flori ca de gheață. Cum o să uit acea zi?
Tăicuțul meu, un om înalt, cu o statură impunătoare și cu o privire la fel de impunătoare, a încercat întotdeauna să își ascundă slăbiciunile printr-un comportament mai sever. Dar întotdeauna am crezut că el este poate mai sensibil decât mama. Mi-am dorit de atâtea ori să îl strâng în brațe și să îi spun că viața e frumoasă, aș fi vrut să îl văd zâmbind mai des. În familia noastră nu s-au folosit cuvinte dulci sau expresii precum " te iubesc", întotdeauna am trăit într-o atmosferă rece, conservatoare, poate de aceea am ramas cu o teamă în exprimarea liberă a sentimentelor de iubire și apreciere. Dar Alhamdulillah, odată cu Islamul sufletul meu a fost eliberat și iată-mă spunându-le "te iubesc" la fiecare convorbire. Subhanallah ue Alhamdulillah ue La Ilaha Illa Allah ue Allahu Akbar.
Este de înțeles că după Allah părinții sunt cei care ne fac numeroase favoruri. Ei oferă protecție, mâncare și îmbrăcăminte noului născut.Mama sacrifică propriul confort și somn pentru confortul copiilor ei. Tatăl muncește din greu pentru a răspunde nevoilor fizice, educaționale și psihologice (spirituale) ale copiilor. Este o chestiune de bun simț (politețe) ca atunci când o persoană îți face o favoare să devii implicit dator față de acea persoană. Verbal îi vei spune "mulțumesc" și vei încerca să te achiți față de cadourile și favorurile sale. Vei simți întotdeauna recunoștință față de cineva care ți-a făcut un bine cât de mic pe parcursul vieții, sau cel puțin așa ar fi normal. Favorurile date de Allah nu pot fi numărate și nici răsplătite pe deplin, dar îi putem fi mulțumitori prin înmulțirea rugăciunilor și respectarea poruncilor sale. După Allah, părinții noștri sunt cei care merită mulțumiri și respect din partea noastră pentru tot ceea ce ne-au oferit. De aceea Coranul insistă în a fi recunoscători față de părinți și a le face bine.
"Și Domnul tău a orânduit să nu-L adorați decât pe El și să vă purtați frumos cu părinții voștri, iar dacă bătrânețile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine, nu le ziceți lor
Ce înseamnă " a le face bine"? A-i sluji pe ei, a le vorbi pe un ton cald, fără a-i judeca sau a folosi cuvinte aspre, a le oferi companie atunci când se simt singuri, a ne îngriji de nevoile lor fizice și psihologice( materiale și spirituale) și a ne ruga Bunului Allah pentru binecuvântarea lor și îndurare față de ei.
"Te întreabă ce să cheltuiască. Spune-le : "Ceea ce cheltuiți voi din bunuri trebuie să fie pentru părinți, pentru rude, pentru orfani, sărmani și drumeți [nevoiași]. Și orice bine pe care îl faceți, Allah îl cunoaște."
(Sura Al-Baqarah, versetul 215, Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt)
Yiad (Allah să fie mulțumit de el!), fiul lui Himar, a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Dintre locuitorii Paradisului este acela care este îndurător și are o inimă blândă față de fiecare rudă și față de fiecare musulman.”(Relatat de Muslim)
’Aisah (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Cel mai bun dintre voi este cel care este cel mai bun cu familia lui, iar eu sunt cel mai bun cu familia mea.”
(Relatat de Tirmidhi)
Dintre cei doi părinți, mama are mai multe drepturi față de tată, acestea fiind însă justificate. Mama ne poartă în pântece până la naștere suportând slăbiciunile corpului apărute odată cu sarcina, ea îndură durerile nașterii și sacrifică propriul confort pentru binele copiilor ei, purtându-le în permanență grija.
"Noi l-am povățuit pe om [să facă bine] părinților săi, mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înțărcarea lui a fost după doi ani, [așadar] : " Adu mulțumire Mie și părinților tăi, căci la Mine este întoarcerea! Dar dacă se străduiesc pentru ca tu să-Mi faci ca asociat altceva, despre care tu nu ai cunoștință, atunci nu te supune lor! Rămâi împreună cu ei în această lume, cu dreptate, dar urmează calea acelora care se întorc către Mine, căci apoi la Mine este întoarcere și Eu vă voi vesti ceea ce ați făcut!"
(Sura Luqman, versetele 14, 15,Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt)
"Noi am poruncit omului să le arate bunătate părinților săi. Mama sa l-a purtat cu dureri și l-a născut cu dureri. Purtarea lui și [până la]înțărcarea lui sunt treizeci de luni. Iar când ajunge în plină putere și împlinește patruzeci de ani, zice el : "Doamne, ajută-mă pe mine ca să-Ți aduc mulțumire pentru binefacerea Ta, cu care Te-ai îndurat de mine și de părinții mei, și să împlinesc o faptă bună care să-Ți placă! Și fă ca urmașii mei să fie oameni buni! Eu mă întorc la Tine, căindu-mă, și eu sunt dintre cei supuși!"
(Sura Al-'Ahqaf, versetul 15, Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt)
De aceea o mamă merită o atenție sporită față de tată.
Abu Huraira (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că o persoană a venit la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) și a zis: Care dintre oameni merită cel mai mult un comportament bun din partea mea? El a zis: Mama ta. El a întrebat din nou: și mai cine (în afară de ea)? El a zis din nou: Mama ta este aceea (care merită cel mai bun tratament). El a întrebat: Apoi, cine (în afară de ea)? El (Profetul) a spus din nou: Mama ta este aceea. El a întrebat din nou: Apoi, cine? La care el a zis: Apoi este tatăl tău și apoi rudele tale cele mai apropiate.
(Convenit)
"Paradisul se află la picioarele mamelor voastre".
(hadith da'if)
Al-Mughira (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah v-a interzis vouă nesupunerea față de mame.”
(Relatat de Bukhari și Muslim)
Părinții sunt cei care ne doresc binele. Ei ne sfătuiesc întotdeauna în avantajul nostru, dar de multe ori nerealizând acestea ignorăm sfaturile lor, întristându-i . Copiii trebuie să înțeleagă că nemulțumirile părinților cauzate de ei pot atrage mânia Lui Allah asupra lor. De aceea trebuie să răspundem pozitiv cererilor lor fară a-i îngâna, a-i jigni, a-i ocărî, a le reproșa, sau chiar a-i lovi, cum se întâmpla în unele cazuri.
Abdullah ibn ’Amr (Allah să fie mulțumit de el!), fiul lui as, a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Unul dintre păcatele mari este să îți înjuri părinții.” Cei prezenți au întrebat: „O, Profetule, își înjură omul părinții?” El a spus: „Da, îl înjură pe tatăl altuia, iar pe urmă ajunge să își înjure propriul tată, o înjură pe mama altuia, iar pe urmă ajunge să își înjure propria mamă.”
(Relatat de Bukhari și Muslim)
Îngrijirea părinților este așezată ca importanță chiar și înaintea jihadului pe calea Lui Allah, aflăm din urmatoarele hadith-uri:
'Abdullah ibn Mas'ud (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează:" Eu l-am întrebat pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) care dintre fapte îl duc pe om mai aproape de Paradis? El a zis:Rugăciunea făcută la vremea potrivită. Eu am zis: "Și pe lângă aceasta,Trimis al lui Allah?" El a răspuns: "Bunătatea față de părinți". Eu am zis: "Și pe lângă asta? "El a răspuns: "Jihad pe calea lui Allah".(Convenit)
'Abdullah ibn 'Amr ibn al-'As (Allah să-l aibă în mila Sa!)povestește că la Trimisul lui Allah a venit un om și a zis: ”Îți datorez supunere pentru emigrare și Jihad și caut răsplată doar de la Allah. El a zis: Mai trăiește vreunul dintre părinții tăi? El a zis: Da, fără îndoială, amândoi trăiesc. Profetul a întrebat: Tu vrei răsplată de la Allah? Omul a răspuns afirmativ. La care Trimisul lui Allah a zis: Mergi înapoi la părinții tăi și poartă-te bine cu ei.”(Convenit)
O altă versiune este: Un om a venit la Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) și a cerut îngãduința să ia parte la Jihad. La care Profetul (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: ”Părinții tăi trăiesc? El a rãspuns afirmativ. Profetul a zis: Poți să consideri că dacă-i slujești pe ei, contribui la Jihad.”
Un părinte reprezintă cea mai bună intrare în Paradis:
Abu Darda' (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că un om a venit la el și i-a zis: ”Am o nevastă de care mama mea îmi poruncește săm divorțez. El i-a răspuns omului că îl auzise pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunând: Un părinte este cea mai bună intrare spre Paradis; deci, dacă vreți, ațineți-vă pe lângă intrare, dacă nu, o pierdeți.”
(Relatat de Tirmidhi și Ibn Majah)
Când părinții înaintează în vârstă energia lor scade, ei devin mai slabi și mai neputincioși, de aceea este de datoria copiilor să le sară în ajutor oricând au nevoie și nu numai. Băieții pot căra lucrurile grele, pot repara, curăța sau aranja casa, etc. Fetele pot găti, pot face curat, pot spăla, pot servi masa, etc. Ajutorul din partea copiilor ar trebui să vină de la sine, fără să aștepte să fie rugați. Iată o dovadă de respect care ne învață că părintele trebuie să rămână pe primul loc chiar și după ce noi ne-am întemeiat propria familie:
Trimisul Lui Allah, (pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa!) , a spus: ”Erau trei oameni ce călătoreau și fiind prinși de ploaie s-au adăpostit într-o peșteră din munte. Un bolovan mare a căzut de pe munte peste gura peșterii blocând intrarea. Ei și-au spus unul altuia : să ne gândim fiecare la faptele bune pe care le-am făcut de dragul Lui Allah, și să îl rugăm pe Allah, invocând aceste fapte, să ne ajute să ieșim. Unul dintre ei a spus : O, Allah! Îi aveam pe bătrânii mei părinți și aveam copii mici de dragul cărora munceam , ca păstor. Când mă întorceam noaptea acasă, la ei, și mulgeam oile, obișnuiam să încep prin a oferi laptele întâi părinților mei, înaintea copiilor. Și într-o zi am mers departe pentru a găsi un loc bun de păscut (pentru oi) , și nu m-am întors decât foarte târziu în noapte și i-am găsit pe părinți dormind. Am muls oile, ca de obicei, și am așezat blidul cu lapte la capul părinților mei, pentru a nu le strica somnul, nedorind să dau laptele copiilor mei înainte, deși plângeau de foame la picioarele mele. O, Allah, dacă consideri că am făcut toate acestea căutând să-ți fiu pe plac, te rog , fă o deschizătură cât să putem zări cerul. Și Allah îndepărtă bolovanul cât să se zărească cerul. Atunci al doilea spuse: O, Allah! Aveam o verișoară pe care o iubeam atât de mult, cât poate iubi un bărbat o femeie. Am încercat să o seduc, dar ea m-a refuzat dorind o sută de dinari, deci am muncit din greu să strâng o sută de dinari și m-am dus la ea. Dar când m-am pregătit să am relații cu ea, ea a spus : O, supus al Lui Allah! Teme-te de Allah! Nu mă deflora pe mine decât în modul permis,( halal, în cadrul căsătoriei). Atunci eu am lăsat-o. O, Allah! Dacă consideri că am făcut asta căutând să-Ți fiu pe plac, atunci mișcă, te rog, piatra, făcând o deschizătură mai largă. Și atunci Allah mișcă piatra făcând o deschizătură mai largă. Și al treilea spuse : O, Allah! Am angajat un om să muncească promițându-i un Faraq (un etalon pentru orez) , iar când acesta a terminat munca a venit să ceară plata sa. Dar când am vrut să îi ofer ce i se cuvenea, el a renunțat și a refuzat sa ia plata. Atunci am plantat acest orez , culegându-l și semănând din nou, până când cu banii de pe el am reușit să plătesc câteva vite și păstori. Într-o zi omul s-a întors la mine spunând : O, supus al Lui Allah, teme-te de Allah și nu fi nedrept cu mine și dă-mi mie plata ce mi se cuvine. I-am spus : du-te și ia vitele și păstorii. Atunci el le-a luat și a plecat. Deci, O, Allah! Dacă, consideri că am făcut aceasta să îti fiu pe plac, îndepărtează, rogu-te, piatra de la gura peșterii! Și Allah i-a eliberat .
(Relatat de Ibn' Umar)
Iată un alt mod de a ne arăta respectul față de părinți, respectându-i de asemenea pe cei iubiți de ei, chiar și după moartea lor (a părinților):
Ibn Dinar (Allah să-l aibă în mila Sa!) relatează că un arab al deșertului l-a întâlnit pe 'Abdullah ibn 'Umar (Allah să-l aibă în mila Sa!) în drum spre Mekka. 'Abdullah l-a salutat și l-a urcat pe măgarul pe care călărise el și i-a dăruit turbanul ce-l avea pe cap. Ibn Dinar (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat (mai departe): Noi am zis: Allah să te binecuvânteze, aceștia sunt arabi ai deșertului și se mulțumesc chiar și cu puține (lucruri). La care 'Abdullah a zis: Tatăl său a fost iubit mult de către 'Umar ibn Khattab (Allah să-l aibă în mila Sa!) și l-am auzit pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra lui!) spunând: Cea mai plăcută dovadă de bunătate din partea unui fiu este să-i trateze cu blândețe pe cei iubiți de tatăl său.
(Relatat de Muslim)
Vorbind despre respectul pentru părinți observăm că nu există discriminare între respectul pentru părinții musulmani și cei politeiști, ei având aceleași drepturi de la Allah :
Esma (Allah să fie mulțumit de ea!), fiica lui Abu Bakr, a relatat: „A venit la mine mama mea care era politeistă. L-am întrebat pe Profet: "A venit mama, care este politeistă. Trebuie să îmi îndeplinesc datoria de fiică și să mă comport ca atare?" El a răspuns: "Da, îndeplineste-ți obligațiile de fiică față de mama ta!”
(Relatat de Bukhari și Muslim)
Dar în același timp ni se atrage atenția să nu le dăm ascultare părinților care ne cer să îi facem asociați Lui Allah sau să acționăm împotriva poruncilor Sale:
"L-am îndemnat pe om să se poarte cu părinții săi frumos. Însă dacă ei se vor lupta cu tine pentru ca să-Mi faci Mie ca asociat ceva despre care tu nu ai știință, nu le dă lor ascultare! La Mine este întoarcerea voastră, iar Eu vă voi vesti ceea ce ați făcut."
(Sura Al-'Ankabut, versetul 8,Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt)
Abu Sufyan Sakhr (Allah să fie mulțumit de el!), fiul lui Harb, într-o relatare mai lungă despre întâlnirea cu Heraclius, a spus că Heraclius l-a întrebat: „Ce vă porunceste?” (Adică Profetul.) „Am spus: "El ne spune: Adorați-L pe Allah Unicul și nu Îi faceți asociați și nu urmați tradițiile și practicile (neislamice ale ) părinților vostri! De asemenea, ne porunceste să împlinim rugăciunea, să fim sinceri, să ne păstrăm castitatea și să avem un comportament frumos față de rude.”
(Relatat de Bukhari si Muslim)
Întrebându-ne dacă mai putem arăta supunere față de părinți după moartea lor , răspunsul îl putem afla din următorul hadith:
Abi Osaid Malik ibn Rabi'a al Sa'di (Allah să-l aibă în mila Sa!)
a relatat: Ne aflam în apropierea Trimisului lui Allah când a venit la el un om din Bani Salama și a întrebat: O, Trimis al lui Allah! mai există vreun semn de supunere pe care să-l arăt față de părinții mei, după moartea lor? Da, a răspuns el, să te rogi pentru ei, să le împlinești dorințele după moartea lor, să păstrezi legăturile cu cei care nu sunt legați de tine decât prin ei și să le respecți prietenii.
(Relatat de Abu Dawud)
Acestea sunt așteptările Islamului din partea bunilor musulmani.
Din păcate societățile vestice au uitat de multe dintre aceste lucruri care ar trebui să facă parte din caracterul și bunul simț al unei persoane. Tinerii sunt obraznici și neascultători cu părinții, care odată cu înaintarea în vârstă sunt scoși din case de proprii copii, fiind abandonați în azile. Ocupațiile vieții vestice au condus la rupturi în cadrul familiilor, devenind străini și egoiști între ei, fiecare fiind preocupat doar de binele personal.
Ca musulmani sperăm ca ai noștri copii să capete o educație islamica vie, corectă, să îi facem să adere la valorile educației islamice și să arate respect, supunere, blândețe, grijă, indulgență față de părinți, mai cu seama cu cât aceștia înaintează în vârstă (nevoile fiind mai multe ). Ca musulmani ar trebui constant să stăm în gardă pentru a ne feri de păcate, deci ce masuri luăm pentru a ne feri de unul din cele mai mari păcate, nerespectarea părinților?
"Spune : "Veniți să vă citesc ceea ce Domnul vostru v-a oprit [cu adevărat]: Să nu-I asociați Lui nimic; să fiți buni cu părinții; să nu-i omorâți pe copiii voștri de teama sărăciei, căci Noi vă vom da cele de trai atât vouă cât și lor; nu vă apropiați de cele rușinoase, nici cele care se văd, nici cele care sunt ascunse; nu ucideți sufletul pe care l-a oprit Allah, decât pe drept! Acestea vi Le-a poruncit [Allah]; poate că voi veți pricepe."
(Sura Al-'An'Am, versetul 151,Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt)
"Nenorocit fie acela; nenorocit fie acela; nenorocit fie acela care își vede părinții îmbătrânind și nu-i slujește și de aceea nu intră în Paradis".
(Relatat de Muslim)
Abu Bakra Nufai ibn al-Harith (Allah să-l aibă în mila Sa!)
relatează că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus de trei ori: Vreți să vă înștiințez care este cel mai mare dintre păcate? Noi am zis: Da, O, Trimis al lui Allah. El a zis: Să faceți asociați lui Allah; să nu fiți îndatoritori cu părinții voștri. Trimisul lui Allah s-a ridicat după ce s-a închinat și a adăugat: și vă mai îndemn să nu faceți mărturii mincinoase și să nu fiți martori mincinoși. Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a continuat cu acel îndemn până ce am ajuns să credem că nu se va mai opri.
(Convenit)
'Abdullah ibn 'Amr ibn al-'As (Allah să-l aibă în mila Sa!)
relatează că Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Păcate mari sunt: (acelea) să asociezi ceva lui Allah, să nu-ți asculți părinții, să ucizi pe cineva și să faci jurământ mincinos.
(Relatat de Bukhari)
Ne cinstim și respectăm părinții pe cât ar merita? Sau neglijăm una din faptele cele mai plăcute la Allah? Dacă Coranul ne poruncește să fim buni cu un străin, cum ne putem gandi să nu ne respectăm părinții?
"Adorați-l pe Allah și nu-I asociați Lui nimic! Purtați-vă bine cu părinții, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat și cu vecinul străin, cu tovarășul de alături, cu călătorul de pe drum și cu cei stăpâniți de mâinile tale drepte, căci Allah nu-I iubește pe cel trufaș și pe cel lăudăros!"
(Surat An-Nisa', versetul 36, Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt)
Ibn Abbas (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Nu este dintre noi cine nu este îndurător cu cei mici si nu îi respectă pe cei în vârstă.”
(Relatat de Tirmidhi)
Dezbaterile despre acest subiect ar putea continua la nesfârșit fără a putea fi epuizate vreodată. Aș vrea să închei însă cu o povestioară care pe mine m-a impresionat profund.
Abu Huraira, înainte de a ieși din casă se opri la ușă și oferi salutul islamic mamei sale:
-Assalemu Aleikum ue Rahmetullahi ue Barakatuhu, măicuță!
-Ue Aleikumu Assalem ue Rahmetullahi ue Barakutuhu, fiul meu!
-Allah să te binecuvânteze, măicuță, pentru că m-ai crescut și ai făcut sacrificii pentru mine!
-Allah să te binecuvânteze, fiul meu, pentru că mă îngrijești și ai răbdare cu mine!
Apoi el o îmbrățișă și se grăbi să îi schimbe recipientul cu fecale și să o spele. Mama sa era oarba.
SubhanaAllah! Ce exemplu! Câți dintre noi mai facem asemenea gesturi pentru părinții noștri ?
"Doamne, iartă-mi mie și părinților mei și dreptcredincioșilor în Ziua când se va face socoteala!"
(Surat Ibrahim, versetul 41, Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt)
"...Doamne, fii îndurător cu ei, căci ei m-au crescut (cand am fost) mic!" (Surat Al 'Isra , versetul 24, Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt)
Assalamu Aleikum ue Rahmatullahi ue Barakatuhu!
