Erau multe religii și crez
uri în Arabia înainte de viața Profetului, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa. Era iudaismul, creștinismul, sabianismul (venerarea stelelor) , ateismul și diverse forme de idolatrie. Erau doar câțiva care credeau într-un singur Dumnezeu și în Viața de Apoi. Era ceva vreme de când arabii obișnuiau să venereze idoli. Dar in urma cu 4500 și ceva de ani ,Profetul Ibraahem (Avraam), pacea Lui Allah fie asupra sa, împreună cu fiul său Profetul Ismaa'eel, pacea Lui Allah fie asupra sa, au așezat bazele fundației Ka'bei- casa Lui Allah pe pământ pentru venerarea Sa, Preaslăvitul, Unicul. Dar mai târziu, cu trecerea timpului, Ka'bah a fost umplută cu fel și fel de idoli. Erau nu mai puțin de trei sute șaizeci de idoli dintre care cei mai importanți erau: Baal, Laat, Manaat, Suwaa', 'Uzzah, Wadd, Yaghoot, Ya'ooq și Nasr.
Pe lângă acești nouă idoli erau și patru imagini:
Ibraaheem (Avraam), pacea asupra sa, cu o săgeată în mână și o oaie la picioare;
-Ismaa'eel, pacea asupra sa;
-Maryam (Maria), pacea asupra sa
-Isa (Isus), pacea asupra sa.
Mai erau doi idoli la muntele Safaa:
-Dawaar:
-As'aaf.
Mai erau de asemenea doi idoli la muntele Marwah , unde animalele obișnuiau să fie sacrificate:
-Naa'ilah;
-Abaa Ab.
În această perioadă erau evrei și creștini care credeau în Allah, Viața de Apoi, și judecarea faptelor. Dar și aceștia au pierdut o parte din scripturile originale sau au fost deformate de ei pentru servirea propriilor interese. Mai erau și ateii, care nu credeau în Allah, nici în Viața de Apoi, nici în judecată, pentru ei viața de pe pământ era totul. Sabeenii erau oameni care urmau învățăturile profetului Idris, pacea asupra sa, dar mai apoi au început să venereze stelele. Ei obișnuiau să se roage de șapte ori pe zi și să postească de treizeci de ori pe an. Pe lângă toți aceștia mai erau și ghicitorii. Ei spuneau că urmează să vină un Profet a cărui religie va copleși toate celelalte religii. Sub acest scenariu Muhammad, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, s-a născut.
Nașterea Profetului Muhammad
Numele tatălui profetului Muhammad, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, era Abdullah, și al mamei, Aaminah. A fost născut în a doisprezecea zi din Rabi al -Awwal, sau 20 aprilie 570, calendarul creștin, într-o zi de luni, în Makkah. Tatăl său Abdullah a murit înainte de nașterea sa. Prin urmare, Muhammad, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, a fost născut orfan. Bunicul său Abdul Muttalib l-a luat sub protecția sa. A fost luat în grijă și alăptat de o mamă adoptivă pe nume Haleemah, din tribul Sa'd , din Makkah. Când avea doar patru ani a început să îl însoțească pe fratele său de lapte cu caprele, afară din Makkah. La împlinirea vârstei de doar șase ani, mama sa Aaminah, a decedat. Iar la vârsta de opt ani, bunicul său care îi era tutore și protector a murit și el. Tutela sa a revenit unchiului său Abu Taalib, al cărui fiu era Ali, Allah să fie mulțumit de el. Conduita și comportamentul lui Muhammad, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, erau un pic diferite față de cei de vârsta lui. Detesta ignoranța și Allah Atotputernicul l-a ferit de toate căile Sheitanului și de un comportament inadecvat. La vârsta de treisprezece ani l-a însoțit pe unchiul său cu caravana în Siria. Pe drum, într-un loc numit Busraa, căpetenia tribului creștin din acele locuri a observat un semn neobișnuit la el. A vorbit tribului său despre viitorul profetic al lui Muhammad. Mai târziu, călătorind în Siria în interes de afaceri a fost din nou informat despre viitorul său profetic într-un loc numit Nastoorah Raahib. Priceperea sa în negustorie și afaceri au cucerit-o pe Khadeejah, Allah să fie mulțumit de ea, o femeie văduvă de ale cărui afaceri se ocupa Muhammad, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa. Khadeejah avea patruzeci de ani când l-a cerut în căsătorie pe Muhammad, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, în vârstă de douăzeci și cinci de ani, iar Abu Taalib s-a ocupat de aranjarea contractului de căsătorie.
De la naștere Muhammad, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, a fost orfan și sărac, însă a crescut pur și virtuos. A privit întotdeauna cu dezgust marea drama diabolică din jurul său. A fost martorul suprimării sufletului uman, privind cum omul l-a asuprit pe cel sărac, pe cel ce nu avea, pe orfani și pe femei și pe membrii mai slabi ai societății, cum cei puternici făceau sclavi din cei săraci. Prin ignoranţă, eroare, superstiţie şi perversitate omul, pur şi simplu, a fost stricat, corupt de rău (de evil). Tirania era supremă. Omul era îmbătat cu aroganță, formalisme religioase și lux. În aceste timpuri marcate de ignoranță Muhammad , pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, a crescut. El însă a continuat să meargă drept și să fie drept și astfel a câștigat de la cei din Makkah numele de ”Al -Ameen”-cel de cuvânt, și ”As Saadiq”- care nu mințea niciodată.
Când profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, a atins vârsta de treizeci și cinci de ani, Quraishii , care aveau Kabah în a lor custodie, s-au hotărât să o demoleze și să o reconstruiască. Dar când a venit vremea să așeze Piatra Neagră în perete, au apărut dispute, fiecare trib dorind să aibă această onoare .Au hotărât să se lase arbitrați de primul care va intra în Casă. În acel moment Muhammad, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, a sosit la Casa Lui Allah, și oamenii l-au chemat să le rezolve problema, mai ales că el era ”Cel de Încredere”. El le-a sugerat să pună piatra pe o bucată de țesătură și să o care împreună până la locul unde trebuia fixată, apoi a așezat-o în perete cu mâna sa. Toți au fost satisfăcuți și disputele au luat sfârșit.
Din trăsăturile Profetului Muhammad
Ultimul mesager al Lui Allah, Muhammad, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, Al -Mustafa (Cel Ales), era de înălțime medie, cu un fizic musculos, puternic și bine legat. Era atletic,și fără o burtă proeminentă. El avea un cap mare, era lat în piept și umeri. Avea un ten bronzat, fața era ușor ovală și bine conturată, cu un nas ridicat, ușor curbat în partea de sus. Fruntea era lată, ochii negri, mari și pătrunzători, care dacă te priveau simțeai că te citesc. Sprâncenele sale erau fine, subțiri și arcuite. Era modest și timid din fire și obișnuia să își țină privirea în pământ. Părul său era de un maro întunecat, ușor ondulat, devenind ușor grizonat în ultima parte a vieții sale. Buclele sale îi curgeau peste cap până la baza gâtului.Barba îi venea până la piept, iar mustața sa era mereu tunsă și curată. Dinții săi erau uniformi și de un alb strălucitor. Când era fericit, zâmbetul său era de o dulceață captivantă, rareori râdea zgomotos. Pe spate, între umeri, avea o pată circulară, de un maro închis, aproape de mărimea unei monede, care era semnul profeției sale. Obișnuia să poarte pe umeri un șal din lână sau bumbac , în funcție de condițiile vremii. Purta un inel pe care era inscripționat:”Muhammad, Rasoolullah.” Corpul și hainele sale erau de o curățenie extraordinară și obișnuia să se îmbrace simplu și umil. Adora să folosească parfumuri. Mânca puțin, dormea puțin și vorbea puțin. Era blând în exprimare, dar vocea sa era distinctă și clară. Avea un mers vioi și le era greu Companionilor uneori să țină pasul cu el. Mișcările sale erau agile și active. Prezența sa era demnă și impunătoare. Era un om de cuvânt, sincer și fără interese, obișnuind să aibă grijă de alții. Era de o inteligență extraordinară, o intuiție rapidă și o memorie deosebită. Avea o personalitate impresionantă, radiind pietate și dreptate, lăsând o impresie profundă și de neuitat asupra celorlalți. Adora să se dedice Lui Allah încă din perioada tinereții, chiar adolescenței. Era dezgustat de viața din Makkah și obișnuia să se retragă într-o peșteră de pe Muntele Hiraa' , care era la aproximativ trei km de oraș. A continuat să meargă și să se roage în peșteră în jur de trei ani sau mai mult. Uneori rămânea în peșteră cu zilele.Prefera să fie lăsat singur. În această perioadă avea patruzeci de ani.
