Într-una din nopți, stând singur în peștera Hiraa, a auzit o voce spunând:
”Citește!” El a răspuns:”Nu știu să citesc.” A auzit din nou: ”Citește!” A răspuns iar:„Nu știu să citesc!” Vocea i-a ordonat pentru a treia oară:”Citește! În numele Domnului tău care a creat, Care l-a creat pe om din sânge închegat! Citește! Domnul tău este Cel mai Nobil, Este Cel care l-a învățat cu calemul, L-a învățat pe om ceea ce el nu a știut!” (96:1-5)
De când acel glas i-a poruncit să citească și a insistat cu cititul asupra sa, Cartea Sacră a fost cunoscută sub numele de Al-Quran, care înseamnă Citirea, lecturarea. Acestea sunt primele cinci versete revelate lui Muhammad, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, de către Allah Preaînaltul, Atotputernicul.
Când a ieșit din peșteră cuvintele acestor cinci versete erau atât de clare în mintea sa de parcă i-ar fi fost inscripționate în inimă. Când a ieșit, aceeași voce ce inspira venerație, i-a vorbit din nou, spunând:” O, Muhammad! Tu ești Mesagerul Lui Allaah, și eu sunt Jibriil ( Gavriil) !” L-a văzut pe îngerul Jibriil (Gavriil) (pacea Lui Allah fie asupra sa) sub asemănarea unui om, plutind în cer, deasupra orizontului. Încă o dată el a vorbit spunând:” O, Muhammad! Tu ești Mesagerul Lui Allah, iar eu sunt Jibriil!”
Tremurând, s-a întors îngrozit acasă și ia povestit soției sale Khadiijah cele întâmplate. Ea a acceptat imediat că el acum era Mesagerul Lui Allah. Khaddeejah l-a consultat pe vărul ei, Waraqah ibn Naufal, un om în vârstă ce cunoștea bine Scripturile Evreilor și Creștinilor, care au confirmat că același înger ceresc care venise la Moosa (Moise)(pacea lui Allah fie asupra sa) a venit și la Muhammad , pacea și binecuvântarea fie asupra sa și că acum el fusese ales Mesagerul poporului său și al întregii omeniri.
