Aroganța
Aroganța este atunci când simți că statutul tău este superior celorlalți și că tu ești mai bun decât ei. Un om arogant nu este considerat un bun credincios, pentru că Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, a spus : ” Nici unul dintre cei care poartă în inimă chiar și un grăunte de fală, nu va intra în Paradis. ” Unul dintre ei a întrebat : ”Și dacă unuia îi place ca hainele sau încălțămintea lui să fie dintre cele mai frumoase?” Profetul a răspuns: ”Allah este Frumos și iubește frumosul. Fala înseamnă ocolirea adevărului și dezaprecierea oamenilor.” (Riyad As Salihin, nr. 612)
Aroganța poate fi interioară, în sensul că poți fi arogant fără să se reflecte aceasta în comportamentul tău, sau poate fi exterioară, să se reflecte în mod direct în comportament, cum este descris în Surat Al Luqman: ” Nu te întoarce de la oameni și nu păși pe pământ cu semeție, căci Allah nu îl iubește pe cel trufaș și mândru.” (Traducerea Sensurilor Coranului Cel Sfânt, 31:18)
Aroganța poate izvorî din mai multe surse, incluzând inteligența, frumusețea fizică, faptele bune sau averea.
-Un om a cărei aroganță se trage din cunoaștere (intelect), se consideră pe sine mult mai învățat decât restul și prin urmare el crede că este mai aproape de Allah; el se așteaptă ca lumea să îl aprecieze și să îl respecte într-un mod aparte. Primul motiv al acestui tip de aroganță este ignoranța despre ce înseamnă cu adevărat cunoașterea. Cel mai nobil tip de cunoaștere este cunoașterea Lui Allah și a atributelor Lui; căci dacă îl cunoști pe Allah îți vei aduce mereu aminte că Mândria îi aparține numai Lui.
Pentru a-L cunoaște pe Allah trebuie să fi conștient de statutul tău real și că ai fost creat din pământ și în pământ te vei întoarce. Trebuie să fi conștient de faptul că puterea de cunoaștere (inteligența) este un dar de la Allah. Allah spune : ”Noi le-am dat lui David și lui Solomon știință și au zis ei : ” Mărire Lui Allah care ne-a ales pe noi înaintea multora dintre robii Săi credincioși!” (27:15)
Deci când lui David și lui Solomon li s-a dat știință, ei au recunoscut că este un dar de la Allah și că se datorează numai Lui.
O a doua cauză a acestui tip de aroganță este când un învățat capătă știință înainte să apuce să se autocorecteze (să-și corecteze propriile greșeli), autodisciplineze și să își purifice propriul suflet.
Bunul comportament trebuie să vină înaintea cunoașterii (științei).
Se relatează ca Imam ash-Shafi'i, fondatorul uneia dintre cele 4 școli de jurisprudență islamică, a spus într-un poem: ” M-am plâns lui Waki (care a fost mentorul său) despre memoria-mi slabă; El m-a sfătuit să mă țin departe de păcate și mi-a spus că știința este lumină și că lumina Lui Allah nu se revarsă asupra păcătoșilor.”
Deci adevărata știință nu poate fi atinsă înainte de purificarea de sine și adoptarea unui bun comportament (bune conduite). Dacă ne întrebăm cine este cea mai învățată persoană din punct de vedere religios, răspunsul este Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa. Allah spune în Quran : ” Și de am voi Noi, am face să dispară ceea ce ți-am revelat, iar tu nu ai mai găsi nici un sprijinitor.” (17:86)
Aceste verset ne spune că învățătura dată Profetului, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, a fost de la Allah, care o poate lua înapoi oricând dorește. Așadar, orice învățat care crede despre sine că este superior prin cunoștințele sale, să își amintească că acestea sunt de la Allah.
-Aroganța provenită din faptele bune este când oamenii se simt superiori prin acțiunile lor. Dacă te rogi, ții post, plătești zakat și dai milostenie, împlinești pelegrinajul, și așa mai departe, nu ar trebui să consideri că ești mai bun decât ceilalți datorită acestor fapte, căci meritul lor nu îți aparține în realitate ție. Puneți aceste întrebări:
Cine te-a ghidat către Islam? Allah.
Cine te-a înzestrat cu sănătate, bani și timp, pentru ugăciune, plata zakatului și drumul pentru împlinirea pelerinajului? Allah.
toate faptele tale sunt efectele darurilor primite de la Allah; și atunci cum mai poți fi arogant ca rezultat a ceva ce nu ți se datorează ție, decât într-un procent foarte mic?
De fapt chiar și actul de a-i mulțumi Lui Allah este în sine un dar de la Allah (un act de adorare împlinit cu voia Lui Allah).
Rabi'a al-'Adawiyya, o figură binecunoscută în islam, a spus: ”Recunoștința ce o simțim față de Allah cheamă la mulțumire ( ne conduce la a simți nevoia să îi mulțumim, să facem 2 rakat, de exemplu), ceea ce înseamnă că mulțumindu-i, simțindu-ne recunoscători, este în sine o binecuvântare pentru care ar trebui să îI mulțumim din nou.”
Oricine crede că este mai bun decât alții sau că alții nu sunt buni musulmani, se află într-o situație delicată. Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, a spus : ”Este destul rău (evil) într-un om cât acesta să își disprețuiască fratele.” (Riyad As Salihin, 1570)
Mai mult de atât, acesta trebuie să își aducă aminte că nimeni nu intră în Paradis numai prin faptele sale bune, ci în primul rând prin Îndurarea Lui Allah.
Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, a spus: ”Pășește pe calea de mijloc și fi drept (cinstit), dar să știi că nimeni nu va fi salvat prin ce a înfăptuit.” Ei l-au întrebat : ”Nici chiat tu, oh, trimisule?” El a spus : ” Nici chiar eu, în afară că Allah mi-a dăruit îndurare și har de la El. (Riyad As Salihin, nr. 1570)
Ironia este că acei păcătoși care, când comit păcate simt rușine și se întorc ( umiliți), cu teamă către Allah, poate că acestă teamă și rușine îi va face să fie acceptați în Paradis, pe când cei ale căror fapte bune i-au făcut să fie aroganți, aceștia vor afla că aroganța anulează faptele lor bune și că sunt aproape de Foc (adică cei păcătoși căindu-se mai au o șansă la Paradis, dar cel ce se ține mândru de faptele lui bune s-ar putea să ajungă în Foc cu ele cu tot datorită semeției lui).
-Dacă aroganța ta se trage din faptul că provii dintr-o famile bogată și de renume, ar trebui să îți aduci aminte că vei fi judecat pentru propriile fapte, că din pământ te tragi și în pământ te vei întoarce, fără să conteze câtuși de puțin cine ai fost sau cine au fost strămoșii tăi.
-Aceia care sunt aroganți datorită frumuseții lor ar trebui să își aducă aminte că această frumusețe este un dar de la Allah.Deci dacă vezi pe cineva mai puțin frumos decât tine, mulțumește-i Lui Allah pentru darul primit și cere-i ajutor șă poți avea un comportament cel puțin la fel de frumos ca și frumusețea ta fizică ( frumusețe fizică care nu îți va fi de nici un folos în Ziua Judecății).
-Oricine este arogant datorită bogăției trebuie să își amintească că Allah este Unicul Furnizor al avuției sale și că o poate lua înapoi oricând dorește. Există nenumărate versete coranice despre acest tip de aroganță. În Surat Al Kahf (18:32-43), omul pe care Allah l-a binecuvântat cu două grădini a devenit arogant și a început să se laude. El i-a spus celuilalt: ”Eu am mai multă avere decât tine și sunt mai puternic, [căci am] mai mulți sprijinitori!„ (18:34) Cel de-al doilea i-a răspuns : ”Oare nu crezi tu în Acela care te-a creat pe tine din țărână, apoi dintr-o picătură și la urmă ți-a dat ție chip de bărbat?”(18:37)
El a încercat cu alte cuvinte să atragă atenția vecinului său asupra faptului că averea sa este o binecuvântare de la Allah și că aroganța nu face parte din comportamentul unui dreptcredincios. Care este rezultatul unei astfel de aroganțe? Roadele celor două grădini au fost distruse și necredinciosul a fost lăsat frângându-și mâinile pentru ceea ce cheltuise pentru ele. El a spus : ”Ce bine ar fi fost dacă eu nu-I faceam Domnului meu nici un asociat!”
De ce a spus el asta și pe cine a asociat el Lui Allah? S-a asociat pe el însuși, prin cele rostite: ” A intrat în grădina lui, păcătuind față de sine însuși [prin necredința sa ] și a zis: ”Nu cred că acesta va pieri vreodată/ Și nu cred că Ceasul va veni.”
Un alt exemplu coranic este povestea lui Qarun, în Surat Al Qasas : ”Qarun a fost din neamul lui Moise, însă el s-a răzvrătitîmpotriva lor. Și i-am dat Noi atâtea comori, încât numai cheile lui apăsau greu asupra unei cete de [bărbați] vânjoși, Și când i-a zis lui neamul său: ” Nu te semeți, fiindcă Allah nu-i iubește pe cei care se semețesc,/Ci caută cu ceea ce ți-a dăruit Allah Casa cea veșnică! Și nu uita partea ta din această viață. Și fă bine, așa după cum și Allah ți-a făcut ție bine! Și nu umbla după stricăciune pe pământ, fiindcă Allah nu-i iubește pe cei care fac stricăciune.”
Qarun a fost unul din poporul lui Moise, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, care a acumulat averi uriașe prin diverse mijloace. Puterea, influența, l-au făcut pe el arogant. El a spus : ”Mie mi s-a dat ceea ce am numai pentru știința pe care eu o stăpânesc!”(28:78)
Deci Qarun a crezut că averea sa nu se datorează Lui Allah, ci mai degrabă meritelor proprii. Cei care l-au invidiat pe Qarun, după ce Allah l-a distrus pe el și averile sale, au spus : ”Și cei care doriseră ieri să fie în locul lui au zis în dimineața următoare: ”Vai, într-adevăr Allah mărește câștigul aceluia care voiește El dintre robii Săi sau îl micșorează. Dacă Allah nu ar fi fost milostiv cu noi, ar fi [lăsat pământul] să ne înghită și pe noi. Vai! Într-adevăr, necredincioșii nu izbândesc!”
Deci ei și-ar fi dorit să fie în locul lui Qarun deunăzi, și cum oamenii sunt judecați după intențiile lor, în dorința de a deveni precum Qarun, care a fost un necredincios arogant, ei au meritat o pedeapsă similară cu a lui.
Concluzie
Inima este depozitul cunoașterii și adevărata cunoaștere constă în cunoașterea Lui Allah și a atributelor Sale și în a învăța cum să ajungem la El și cum să ne simțim inima plină de iubire pentru El. Intențiile sunt cruciale atâta timp cât ele determină valoarea faptelor noastre. Poți să îți petreci viața adorându-L pe Allah, dar răsplata faptelor tale poate fi diminuată sau anulată ca rezultat al prefăcătoriei sau aroganței, ignoranței, ipocriziei, calomniei, etc. Trebuie să te străduiești întotdeauna să fi motivat în faptee tale de intenția de a-L mulțumi pe Allah. Trebuie, de asemenea, să eviți să judeci sau să critici, în loc să privești la propriile greșeli și să încerci să le îndrepți (dacă crezi că nu ai nici o greșeală.....sună a aroganță, ignoranță, numai Allah este Perfect și fără de greșeală, deci mai caută). Amintește-ți că Ziua Judecății este ”Ziua când nu vor folosi nici avere,nici copii/ Afară de acela care vine la Allah cu inima curată!”(26:88,89)
O inimă curată este o inimă care a fost tratată de toate bolile discutate în aceste lecții.
Fie ca Allah Ta Ala să ne ajute să ne purificăm inimile și să se reverse asupra noastră Binecuvântările și Îndurarea Sa și astfel să putem fi supuși loiali, dreptcredincioși, și să fim răsplătiți cu recompense pentru această categorie de oameni (mu'mini), amin.
Assalamu Alaykum wa Rahmatullahi wa Barakatuh.
c
vineri, 28 mai 2010
DRAGOSTEA DE RANG, FAIMĂ ȘI PUTERE
DRAGOSTEA DE RANG, FAIMĂ ȘI PUTERE
Dorința de a avea avere și a ocupa un rang înalt sunt componentele de bază ale dragostei pentru această lume (dunia). Există însă diferențe între avuție și putere. Dragostea de putere este mai gravă și mai periculoasă, ea înseamnă exploatarea celor din jur, pe când dragostea de avere se poate limita la a munci pentru a strânge averi, cu excepția situațiilor când se folosesc mijloace nepermise pentru a-ți înmulți averea. Averea presupune eforturi pentru a o acumula, înmulți și păstra, în timp ce puterea nu presupune atât de multe eforturi. Puterea conduce la avere, dar nu neapărat și invers. A iubi reputația înseamnă a iubi faima și poziția înaltă, un rang nobil și onorabil în inimile oamenilor, neînțelegând egalitatea dintre oameni, aceștia supunându-se ție de bunăvoie. Dacă inima ta este copleșită de dorința de a fi cunoscut, vei deveni preocupat de ideea de a te apropia mai mult de oameni decât de Allah. Vei dori , prin urmare, să posezi calități care să îi facă pe oameni să te slăvească, iar tu vei încerca să îți ascunzi defectele și slăbiciunile în fața lor, fără să încerci să le tratezi. Iubitorul de faimă deseori folosește mijloace nepermise pentru a-și atinge țelul, cel mai grav dintre aceste mijloace fiind acela de a te da drept un om cu frică de Allah, musulman practicant.
În acest fel omul comite păcatul ascuns al idolatriei ascunse, prosternându-se în fața Creatorului său cu gânduri de înșelăciune, și nu de adorare, sperând să câștige respectul oamenilor prin gestul făcut , și nu iubirea Lui Allah.
Orice persoană are nevoie de prieteni, însoțitori, sfătuitori, învățați, soție, copii.A fi plin de dorința de a câștiga o poziție înaltă în inimile celor apropiați este oarecum permisibil. Dacă, de asemenea, o persoană își dorește să ocupe o anumită poziție pentru a putea îndrepta anumite nedreptăți și pentru a înlătura diverse tipuri de opresiune, iarăși poate fi permis, dacă mijloacele folosite pentru a ocupa acea poziție sunt permise.
Pentru a te putea proteja de efectele distructive ale dorinței de putere și rang, trebuie să îți limitezi această dorință la un nivel permisibil, înainte de toate.
În al doilea rând trebuie să atingi aceste limite ale permisului prin mijloace legale. În al treilea rând, nu trebuie să mimezi calități pe care nu le ai, doar pentru a impresiona.
În al patrulea rând, nu trebuie să cauți să ocupi o anumită poziție încercând să te faci cunoscut prin actele de adorare.
În al cincilea rând, și ultimul, dragostea de putere să nu fie motivată de dorința de a acumula avere.
Allah spune : ”Această Casă de Veci o facem Noi pentru aceia care nu voiesc fală pe pământ, și nici stricăciune. Iar sfârșitul [bun] este acelora care au frică.” (Traducerea Sensurilor Coranului Cel Sfânt, 28:83)
În timpul domniei celui de-al doilea calif, Umar ibn Al Khattab, Allah să fie mulțumit de el, de câte ori sosea un grup de comercianți sau pelerini din Yemen, acesta (Umar) obișnuia să îi întrebe despre un om pe nume Uways. Într-o zi l-a întâlnit în sfârșit pe Uwas. Umar l-a întrebat: ”Ești tu Uways al-Qarani?” Acesta a răspuns:”Da, Conducător al dreptcredincioșilor!” Umar l-a întrebat:”Ai fost tu bolnav de lepră, și vindecându-te, ți-a rămas un singur loc de mărimea unui dirham?” ”Da.”,a răspuns omul. Umar l-a mai întrebat: ”Ai tu o mamă pe care o tratezi cu cea mai mare grijă și îndurare?” ,”Da.”, a răspuns omul. Atunci Umar a spus către el : ”Roagă-te la Allah pentru iertarea mea.” Omul rămânând surprins, a spus: ”Îmi ceri să mă rog pentru tine, oh, Conducător al dreptcredincioșilor? Eu sunt cel care ar trebui să te rog să ceri îndurare pentru mine. ” Însă Umar a continuat să repete cererea către el. Atunci Uways și-a ridicat mâinile și a rostit: ”Allah să te ierte, oh, Conducător al dreptcredincioșilor.” Iar Umar a repetat după el: ”Amin.” Uways l-a întrebat pe Umar care este taina din spatele acestui șir de întrebări, iar acesta i-a spus că Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, odată i-a spus: ” Un om pe nume Uways al-Qarani va veni la tine împreună cu oamenii din Yemen. El va fi fost bolnav de lepră și se va fi vindecat , afară de un loc de mărimea unui dirham, și va fi având o mamă căreia îi este devotat. Dacă vei avea ocazia să îl rogi să ceară pentru tine îndurare, nu o scăpa.” Apoi Umar l-a întrebat încotro se îndreaptă de acum și Uways i-a răspuns: ”Siria. ” Umar i-a spus : ” Să scriu o scrisoare pentru tine guvernatorului, să îți ofere poziția pe care o meriți?” Uways a răspuns : „Oh, nu, Conducător al Dreptcredincioșilor, prefer să fiu un necunoscut printre oameni.”
S-a ridicat și nimeni nu l-a mai văzut de atunci.
Acesta este exemplul pe care noi toți ar trebui să îl urmăm, să fim dintre cei știuți de Allah, și necunoscuți printre supușii Săi (oamenii).
Dorința de a avea avere și a ocupa un rang înalt sunt componentele de bază ale dragostei pentru această lume (dunia). Există însă diferențe între avuție și putere. Dragostea de putere este mai gravă și mai periculoasă, ea înseamnă exploatarea celor din jur, pe când dragostea de avere se poate limita la a munci pentru a strânge averi, cu excepția situațiilor când se folosesc mijloace nepermise pentru a-ți înmulți averea. Averea presupune eforturi pentru a o acumula, înmulți și păstra, în timp ce puterea nu presupune atât de multe eforturi. Puterea conduce la avere, dar nu neapărat și invers. A iubi reputația înseamnă a iubi faima și poziția înaltă, un rang nobil și onorabil în inimile oamenilor, neînțelegând egalitatea dintre oameni, aceștia supunându-se ție de bunăvoie. Dacă inima ta este copleșită de dorința de a fi cunoscut, vei deveni preocupat de ideea de a te apropia mai mult de oameni decât de Allah. Vei dori , prin urmare, să posezi calități care să îi facă pe oameni să te slăvească, iar tu vei încerca să îți ascunzi defectele și slăbiciunile în fața lor, fără să încerci să le tratezi. Iubitorul de faimă deseori folosește mijloace nepermise pentru a-și atinge țelul, cel mai grav dintre aceste mijloace fiind acela de a te da drept un om cu frică de Allah, musulman practicant.
În acest fel omul comite păcatul ascuns al idolatriei ascunse, prosternându-se în fața Creatorului său cu gânduri de înșelăciune, și nu de adorare, sperând să câștige respectul oamenilor prin gestul făcut , și nu iubirea Lui Allah.
Orice persoană are nevoie de prieteni, însoțitori, sfătuitori, învățați, soție, copii.A fi plin de dorința de a câștiga o poziție înaltă în inimile celor apropiați este oarecum permisibil. Dacă, de asemenea, o persoană își dorește să ocupe o anumită poziție pentru a putea îndrepta anumite nedreptăți și pentru a înlătura diverse tipuri de opresiune, iarăși poate fi permis, dacă mijloacele folosite pentru a ocupa acea poziție sunt permise.
Pentru a te putea proteja de efectele distructive ale dorinței de putere și rang, trebuie să îți limitezi această dorință la un nivel permisibil, înainte de toate.
În al doilea rând trebuie să atingi aceste limite ale permisului prin mijloace legale. În al treilea rând, nu trebuie să mimezi calități pe care nu le ai, doar pentru a impresiona.
În al patrulea rând, nu trebuie să cauți să ocupi o anumită poziție încercând să te faci cunoscut prin actele de adorare.
În al cincilea rând, și ultimul, dragostea de putere să nu fie motivată de dorința de a acumula avere.
Allah spune : ”Această Casă de Veci o facem Noi pentru aceia care nu voiesc fală pe pământ, și nici stricăciune. Iar sfârșitul [bun] este acelora care au frică.” (Traducerea Sensurilor Coranului Cel Sfânt, 28:83)
În timpul domniei celui de-al doilea calif, Umar ibn Al Khattab, Allah să fie mulțumit de el, de câte ori sosea un grup de comercianți sau pelerini din Yemen, acesta (Umar) obișnuia să îi întrebe despre un om pe nume Uways. Într-o zi l-a întâlnit în sfârșit pe Uwas. Umar l-a întrebat: ”Ești tu Uways al-Qarani?” Acesta a răspuns:”Da, Conducător al dreptcredincioșilor!” Umar l-a întrebat:”Ai fost tu bolnav de lepră, și vindecându-te, ți-a rămas un singur loc de mărimea unui dirham?” ”Da.”,a răspuns omul. Umar l-a mai întrebat: ”Ai tu o mamă pe care o tratezi cu cea mai mare grijă și îndurare?” ,”Da.”, a răspuns omul. Atunci Umar a spus către el : ”Roagă-te la Allah pentru iertarea mea.” Omul rămânând surprins, a spus: ”Îmi ceri să mă rog pentru tine, oh, Conducător al dreptcredincioșilor? Eu sunt cel care ar trebui să te rog să ceri îndurare pentru mine. ” Însă Umar a continuat să repete cererea către el. Atunci Uways și-a ridicat mâinile și a rostit: ”Allah să te ierte, oh, Conducător al dreptcredincioșilor.” Iar Umar a repetat după el: ”Amin.” Uways l-a întrebat pe Umar care este taina din spatele acestui șir de întrebări, iar acesta i-a spus că Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, odată i-a spus: ” Un om pe nume Uways al-Qarani va veni la tine împreună cu oamenii din Yemen. El va fi fost bolnav de lepră și se va fi vindecat , afară de un loc de mărimea unui dirham, și va fi având o mamă căreia îi este devotat. Dacă vei avea ocazia să îl rogi să ceară pentru tine îndurare, nu o scăpa.” Apoi Umar l-a întrebat încotro se îndreaptă de acum și Uways i-a răspuns: ”Siria. ” Umar i-a spus : ” Să scriu o scrisoare pentru tine guvernatorului, să îți ofere poziția pe care o meriți?” Uways a răspuns : „Oh, nu, Conducător al Dreptcredincioșilor, prefer să fiu un necunoscut printre oameni.”
S-a ridicat și nimeni nu l-a mai văzut de atunci.
Acesta este exemplul pe care noi toți ar trebui să îl urmăm, să fim dintre cei știuți de Allah, și necunoscuți printre supușii Săi (oamenii).
PREFĂCĂTORIA ȘI IPOCRIZIA
Prefăcătoria și ipocrizia
Așa cum am mai discutat, valoarea fiecărei fapte, fie că este vorba despre un act de adorare sau nu, este determinată de intenția ce se ascunde în spatele acesteia.
Dacă ar fi să luăm drept exemplu o acțiune comună ce nu are legătură cu actele de adorare și care este executată de majoritatea, cum ar fi mâncatul, vom afla că dacă mâncăm cu scopul de a ne menține corpul sănătos și puternic pentru a ne putea îndeplini datoriile ( și actele de adorare) față de Allah în mod corespunzător și pentru a fi niște musulmani puternici, activi, urmând cuvintele dragului nostru Profet, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, ”Un dreptcredincios puternic este mai bun decât un dreptcredincios slab!”, atunci acțiunea de a mânca devine una din faptele noastre bune.
De aceea este extrem de important să ne purificăm treptat intențiile, să le curățim, de dragul PreaBunului Allah, prin fiecare lucru înfăptuit. Unul din sfaturile Profetului, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, este acela de a ascunde din faptele noastre bune cu scopul de a evita prefăcătoria, care le-ar putea ruina valoarea.
Abu Hurayra, Allah să fie mulțumit de el, relatează că Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, a spus: ” Sunt șapte tipuri de oameni care vor fi umbriți de umbra Lui Allah în ziua în care nici o altă umbră nu va mai exista (decât a Sa) , adică în Ziua Judecății, și aceștia sunt: o căpetenie cinstită; un tânăr care a crescut cu dragoste față de Allah; o persoană a cărei inimă este alipită de moschee; două persoane care se iubesc și care se întâlnesc și se despart de dragul Lui Allah; un bărbat pe care o femeie frumoasă și de rang înalt încearcă să-l seducă (pentru o legătură neîngăduită), dar el (respinge această ofertă, spunând):
Mă tem de Allah; o persoană care face milostenie și ascunde acest lucru (în așa măsură) că mâna stângă nu știe ce a făcut mâna dreaptă; și o persoană care pomenește pe Allah în singurătate și ochii săi lăcrimează.
(Convenit)
Trebuie astfel să fim atenți să nu pătăm puritatea intențiilor noastre prin prefăcătorie sau etalare, intențiile trebuie să fie curate de dragul Lui Allah ( pt. ca faptele să fie primite).
Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, a fost întrebat despre diferența dintre un om care luptă pentru a fi observat de alții, un om care luptă condus de furie și un om care luptă să se apere, și care dintre aceștia urmează Calea Lui Allah? El a răspuns: ”Cel care luptă pentru a face cuvântul Lui Allah victorios, acela este pe Calea Lui Allah. ”
Abu Huraira a relatat că l-a auzit pe Mesagerul Lui Allah, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, spunând : ” Primul om care va fi judecat în Ziua de Apoi va fi unul care a murit martir. El va fi adus și i se vor înfățișa toate binecuvântările care i-au fost date, și el le va recunoaște. Allah îl va întreba: ”Ce ai făcut cu acestea?” El va răspunde : ” Am luptat în numele Tău până când am fost ucis.”Allah va spune: ”MINȚI! Mai degrabă ai luptat ca să se spună despre tine:Și așa s-a spus. Apoi porunca va fi dată și acesta va fi apucat și târât de fălci până ce va fi aruncat în Foc.
Va fi adus de asemenea un om care va fi studiat învățătura și recitarea Coranului. I se vor înfățișa toate binecuvântările primite și el le va recunoaște. Apoi Allah îl va întreba: ”Ce ai făcut cu acestea?” El va răspunde: ” Am studiat știința și învățăturile Coranului și am recitat pentru Tine. Allah va spune: ”MINȚI! Mai degrabă ai recitat ca să se spună despre tine<> Și așa s-a spus. Apoi porunca va fi dată și va fi el apucat de fălci și târât în Foc.
Va fi adus de asemenea un om căruia Allah i-a dăruit în dunia (această lume), multă avere și multe proprietăți. I se vor înfățișa toate binecuvântările primite și el le va recunoaște. Allah îl va întreba :” Ce ai făcut cu acestea?” El va răspunde: ”Nu a fost cauză pentru care Ție Îți place să dăruim și eu să nu fi dăruit.” Allah va spune: „ MINȚI!” Mai degrabă ai dăruit ca să se spună despre tine :Și așa s-a spus. Apoi porunca va fi dată și va fi el apucat de fălci și târât până ce va fi aruncat în Foc.
(Riyad As Salihin, nr. 1617)
Motivele pentru care minciuna poate fi confundată cu o faptă bună sunt influențate de prefăcătorie sau ipocrizie. Un exemplu permis de etalare , cu o anumită limită, este cea care vine din dorința de a apărea în fața lumii curat, îngrijit, aranjat (cu condiția de a fi așa și în viața privată). Profetul Muhammad, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, avea întotdeauna grijă să îmbrace haine frumoase și curate cînd întâlnea delegații din diferite triburi (cât și de obicei).
Cu privire la tipurile de ipocrizie, ce ar trebui să știm este că ipocrizia are 3 factori constituenți:
-Acțiunea prin care te etalezi;
-Persoanele care trăiesc cu dorința de a caștiga respectul și admirația celorlalți (oameni);
-Obiectivul direct al ipocriziei tale.
Mai mult, ipocrizia poate avea mai multe forme: imagine, fapte bune, cuvinte, exploatarea unor persoane.
Un exemplu de ipocrizie prin imagine este să îți lași barba să crească, făcându-i pe ceilalți să creadă că tu urmezi Sunnah Profetului, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa (când de fapt nu acesta este motivul).
Ipocrizia prin cuvinte implică utilizarea unor expresii religioase, inshaAllah sau Al hamdu lillah, sau ținând prelegeri cu tentă religioasă în momente total nepotrivite, doar pentru a ieși în evidență.
Ipocrizia prin fapte este să împlinești, de exemplu , acte de adorare atât obligatorii cât și voluntare pentru a fi observat de către ceilalți, pentru a-ți etala ”evlavia”, pentru a-ți crea o imagine de om pios în fața lumii.
Ipocrizia prin folosirea altora (exploatarea unor persoane) , este , de exemplu, când încerci să te apropii de o persoană evlavioasă astfel ca lumea să creadă despre tine că ești la fel de pios.
Dacă un act de adorare este făcut din pură ipocrizie, acesta nu va fi acceptat. Dacă, cumva, un om împlinește un act de adorare atât cu scopul de a fi observat cât și cu scopul de adorare, învățații au păreri diferite despre judecarea acestor acte. Unii spun că intențiile duble se anulează reciproc, în timp ce alții susțin, bazându-se pe următorul hadith qudsi, că actul de adorare nu este acceptat.
Allah Atotputernicul spune: «Dintre toţi cei pe care oamenii Mi-i asociază, Eu sunt Cel care nu are deloc nevoie de asociere. Iar pe oricine îndeplineşte o faptă prin care Îmi asociază pe alţii Eu îl voi abandona - pe el şi actul lui de politeism»”.
Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Muslim.
Alți învățați spun că acea răsplată depinde de procentul acordat intenției de a se etala și cel acordat intenției adorării , din actul de adorare.
Sunt două tipuri de ipocrizie în actele de adorare: ipocrizie în actele fundamentale de adorare și ipocrizie ca (sub) formă de adorare.
Al doilea tip de ipocrizie se referă la cei care încearcă să se perfecționeze în împlinirea actelor de adorare efectuate în fața oamenilor, în timp ce atunci când sunt singuri , nu se străduiesc la fel .
Ipocrizia poate fi divizată în trei părți:
-Ipocrizia în bazele religiei, ca și crez;
Surat Al Hujurat face referire la această categorie: ”Au zis arabii beduini: Spune: Ci ziceți: , fiindcă nu a intrat credința încă în inimile voastre!” (Traducerea Sensurilor Coranului Cel Sfânt, 49:14)
Pedeapsa pentru asemenea ipocriți este Focul în conformitate cu Surat An Nisa : ” Cei fățarnici vor ajunge în fundul cel mai de jos al Iadului și nu vei afla ajutor pentru ei.”( Traducerea Sensurilor Coranului Cel Sfânt, 4:145)
-Ipocrizia în împlinirea actelor de adorare;
Este atunci când cineva crede în Islam, dar urmează cele recomandate doar pentru a fi văzut de oameni. Despre acest tip de ipocrizie ne este amintit în Surat Al Humaza: ” Vai pentru tot clevetitorul și defăimătorul/Care strânge avere și o socotește,/ Crezând că averea sa îl va face nemuritor!/ Dar nu ! El va fi aruncat în Al Hutama/. Și de unde să știi tu ce este Al Hutama?/ Focul aprins al Lui Allah...” (Traducerea Sensurilor Coranului Cel Sfânt, 104:1-6)
-Ipocrizia în efectuarea voluntară a unor acte de adorare.
Prin intenția de a te etala, prin efectuarea unor fapte ”de ochii lumii”, pierzi răsplata acestor fapte și comiți un păcat ca rezultat al prefăcătoriei. Cel mai grav tip de ipocrizie prin fapte este să pretinzi că ești o persoană evlavioasă cu scopul de a păcăli oamenii și de a le uzurpa din drepturi. Și o altă formă gravă, este împlinirea actelor de adorare în public cu scopul de a obține câștiguri lumești cum ar fi obținerea unei slujbe sau încheierea unei căsătorii.
O a treia formă de ipocrizie se poate dezvolta din teama de a fi ignorat, subapreciat de cei din jur, încercând să câștigi atenția și aprecierea lor prin mimarea de fapte bune.
Prefăcătoria și ipocrizia pot fi făcute pe față sau în ascuns. Prefăcătoria pe față este aceea care conduce un om spre împlinirea de fapte bune pe care altfel nu le-ar face niciodată.
Prefăcătoria în ascuns, pe de altă parte, este ascunsă în actul în sine.
Să presupunem, de exemplu, că te rogi la moschee și simți prezența unor prieteni (auzi vocea, observi silueta); atunci te simți bine că te-au văzut efectuând un act de adorare. Unii învățați spun că într-o asemenea situație, dacă îndepărtezi acest gând de etalare imediat, nu vei fi judecat, dar dacă acest gând persistă până la sfârșitul actului de adorare există foarte clar riscul de a pierde răsplata pentru actul de adorare efectuat.Oamenii care doresc să fie respectați și lăudați și să li se ofere servicii datorită evlaviei lor, sunt de asemenea considerați prefăcuți, uneori fără ca ei să conștientizeze (evlavia lor trebuie răsplătită doar de Allah, nu de oameni, deci dacă ei așteaptă răsplată și respect de la oameni, evlavia lor nu este pentru Allah, este falsă).
Pentru a te putea trata de ipocrizie , trebuie să îți pui înainte de toate această întrebare: <Împlinesc actele de adorare sau faptele bune absolut 100% de dragul Lui Allah sau îmi doresc să fiu observat de ceilalți și considerat bun musulman? >Pentru a evita prefăcătoria trebuie să încerci întotdeauna să faci fapte bune în ascuns, în afară de situațiile când scopul tău este sincer și prin împlinirea acestor fapte poți fi un bun exemplu pentru cei din jur.Când ești imam într-o rugăciune, evită să lungești rugăciunea, mai degrabă să fie scurtă.Când te rogi singur, poți recita fără limite în timpul rugăciunii. Când postești, nu te du pe la toți să le spui că tu postești. La fel și cu milostenia. Când te afli într-o adunare și se pune o întrebare la care simți că vrei să răspunzi, înainte de a vorbi, puneți următoarea întrebare :
Prin urmare , tratamentul ipocriziei constă în a fi foarte meticulos și sincer în judecarea intențiilor tale și astfel să te asiguri că orice vrei să faci este pur și simplu de dragul Lui Allah. Allah îi descrie pe cei care se dedică adorării Sale căutând doar mulțumirea Sa, și răsplata pentru sinceritatea intențiilor lor în Surat Al Insan: ” Și-l hrănesc cu mâncare , în ciuda dragostei pentru ea, pe cel sărman și pe cel orfan și pe prizonier,/[Zicând] :/Allah îi va apăra pe ei de răul acelei Zile și-i va face pe ei să aibă parte de lumină și bucurie;/ Și îi va răsplăti pe ei pentru că au răbdat, cu o Grădină și cu veșminte de mătase.” (Traducerea Sensurilor Coranului Cel Sfânt, 76:8-12)
Așa cum am mai discutat, valoarea fiecărei fapte, fie că este vorba despre un act de adorare sau nu, este determinată de intenția ce se ascunde în spatele acesteia.
Dacă ar fi să luăm drept exemplu o acțiune comună ce nu are legătură cu actele de adorare și care este executată de majoritatea, cum ar fi mâncatul, vom afla că dacă mâncăm cu scopul de a ne menține corpul sănătos și puternic pentru a ne putea îndeplini datoriile ( și actele de adorare) față de Allah în mod corespunzător și pentru a fi niște musulmani puternici, activi, urmând cuvintele dragului nostru Profet, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, ”Un dreptcredincios puternic este mai bun decât un dreptcredincios slab!”, atunci acțiunea de a mânca devine una din faptele noastre bune.
De aceea este extrem de important să ne purificăm treptat intențiile, să le curățim, de dragul PreaBunului Allah, prin fiecare lucru înfăptuit. Unul din sfaturile Profetului, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, este acela de a ascunde din faptele noastre bune cu scopul de a evita prefăcătoria, care le-ar putea ruina valoarea.
Abu Hurayra, Allah să fie mulțumit de el, relatează că Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, a spus: ” Sunt șapte tipuri de oameni care vor fi umbriți de umbra Lui Allah în ziua în care nici o altă umbră nu va mai exista (decât a Sa) , adică în Ziua Judecății, și aceștia sunt: o căpetenie cinstită; un tânăr care a crescut cu dragoste față de Allah; o persoană a cărei inimă este alipită de moschee; două persoane care se iubesc și care se întâlnesc și se despart de dragul Lui Allah; un bărbat pe care o femeie frumoasă și de rang înalt încearcă să-l seducă (pentru o legătură neîngăduită), dar el (respinge această ofertă, spunând):
Mă tem de Allah; o persoană care face milostenie și ascunde acest lucru (în așa măsură) că mâna stângă nu știe ce a făcut mâna dreaptă; și o persoană care pomenește pe Allah în singurătate și ochii săi lăcrimează.
(Convenit)
Trebuie astfel să fim atenți să nu pătăm puritatea intențiilor noastre prin prefăcătorie sau etalare, intențiile trebuie să fie curate de dragul Lui Allah ( pt. ca faptele să fie primite).
Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, a fost întrebat despre diferența dintre un om care luptă pentru a fi observat de alții, un om care luptă condus de furie și un om care luptă să se apere, și care dintre aceștia urmează Calea Lui Allah? El a răspuns: ”Cel care luptă pentru a face cuvântul Lui Allah victorios, acela este pe Calea Lui Allah. ”
Abu Huraira a relatat că l-a auzit pe Mesagerul Lui Allah, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, spunând : ” Primul om care va fi judecat în Ziua de Apoi va fi unul care a murit martir. El va fi adus și i se vor înfățișa toate binecuvântările care i-au fost date, și el le va recunoaște. Allah îl va întreba: ”Ce ai făcut cu acestea?” El va răspunde : ” Am luptat în numele Tău până când am fost ucis.”Allah va spune: ”MINȚI! Mai degrabă ai luptat ca să se spună despre tine:
Va fi adus de asemenea un om care va fi studiat învățătura și recitarea Coranului. I se vor înfățișa toate binecuvântările primite și el le va recunoaște. Apoi Allah îl va întreba: ”Ce ai făcut cu acestea?” El va răspunde: ” Am studiat știința și învățăturile Coranului și am recitat pentru Tine. Allah va spune: ”MINȚI! Mai degrabă ai recitat ca să se spună despre tine<> Și așa s-a spus. Apoi porunca va fi dată și va fi el apucat de fălci și târât în Foc.
Va fi adus de asemenea un om căruia Allah i-a dăruit în dunia (această lume), multă avere și multe proprietăți. I se vor înfățișa toate binecuvântările primite și el le va recunoaște. Allah îl va întreba :” Ce ai făcut cu acestea?” El va răspunde: ”Nu a fost cauză pentru care Ție Îți place să dăruim și eu să nu fi dăruit.” Allah va spune: „ MINȚI!” Mai degrabă ai dăruit ca să se spună despre tine :
Motivele pentru care minciuna poate fi confundată cu o faptă bună sunt influențate de prefăcătorie sau ipocrizie. Un exemplu permis de etalare , cu o anumită limită, este cea care vine din dorința de a apărea în fața lumii curat, îngrijit, aranjat (cu condiția de a fi așa și în viața privată). Profetul Muhammad, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, avea întotdeauna grijă să îmbrace haine frumoase și curate cînd întâlnea delegații din diferite triburi (cât și de obicei).
Cu privire la tipurile de ipocrizie, ce ar trebui să știm este că ipocrizia are 3 factori constituenți:
-Acțiunea prin care te etalezi;
-Persoanele care trăiesc cu dorința de a caștiga respectul și admirația celorlalți (oameni);
-Obiectivul direct al ipocriziei tale.
Mai mult, ipocrizia poate avea mai multe forme: imagine, fapte bune, cuvinte, exploatarea unor persoane.
Un exemplu de ipocrizie prin imagine este să îți lași barba să crească, făcându-i pe ceilalți să creadă că tu urmezi Sunnah Profetului, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa (când de fapt nu acesta este motivul).
Ipocrizia prin cuvinte implică utilizarea unor expresii religioase, inshaAllah sau Al hamdu lillah, sau ținând prelegeri cu tentă religioasă în momente total nepotrivite, doar pentru a ieși în evidență.
Ipocrizia prin fapte este să împlinești, de exemplu , acte de adorare atât obligatorii cât și voluntare pentru a fi observat de către ceilalți, pentru a-ți etala ”evlavia”, pentru a-ți crea o imagine de om pios în fața lumii.
Ipocrizia prin folosirea altora (exploatarea unor persoane) , este , de exemplu, când încerci să te apropii de o persoană evlavioasă astfel ca lumea să creadă despre tine că ești la fel de pios.
Dacă un act de adorare este făcut din pură ipocrizie, acesta nu va fi acceptat. Dacă, cumva, un om împlinește un act de adorare atât cu scopul de a fi observat cât și cu scopul de adorare, învățații au păreri diferite despre judecarea acestor acte. Unii spun că intențiile duble se anulează reciproc, în timp ce alții susțin, bazându-se pe următorul hadith qudsi, că actul de adorare nu este acceptat.
Allah Atotputernicul spune: «Dintre toţi cei pe care oamenii Mi-i asociază, Eu sunt Cel care nu are deloc nevoie de asociere. Iar pe oricine îndeplineşte o faptă prin care Îmi asociază pe alţii Eu îl voi abandona - pe el şi actul lui de politeism»”.
Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Muslim.
Alți învățați spun că acea răsplată depinde de procentul acordat intenției de a se etala și cel acordat intenției adorării , din actul de adorare.
Sunt două tipuri de ipocrizie în actele de adorare: ipocrizie în actele fundamentale de adorare și ipocrizie ca (sub) formă de adorare.
Al doilea tip de ipocrizie se referă la cei care încearcă să se perfecționeze în împlinirea actelor de adorare efectuate în fața oamenilor, în timp ce atunci când sunt singuri , nu se străduiesc la fel .
Ipocrizia poate fi divizată în trei părți:
-Ipocrizia în bazele religiei, ca și crez;
Surat Al Hujurat face referire la această categorie: ”Au zis arabii beduini:
Pedeapsa pentru asemenea ipocriți este Focul în conformitate cu Surat An Nisa : ” Cei fățarnici vor ajunge în fundul cel mai de jos al Iadului și nu vei afla ajutor pentru ei.”( Traducerea Sensurilor Coranului Cel Sfânt, 4:145)
-Ipocrizia în împlinirea actelor de adorare;
Este atunci când cineva crede în Islam, dar urmează cele recomandate doar pentru a fi văzut de oameni. Despre acest tip de ipocrizie ne este amintit în Surat Al Humaza: ” Vai pentru tot clevetitorul și defăimătorul/Care strânge avere și o socotește,/ Crezând că averea sa îl va face nemuritor!/ Dar nu ! El va fi aruncat în Al Hutama/. Și de unde să știi tu ce este Al Hutama?/ Focul aprins al Lui Allah...” (Traducerea Sensurilor Coranului Cel Sfânt, 104:1-6)
-Ipocrizia în efectuarea voluntară a unor acte de adorare.
Prin intenția de a te etala, prin efectuarea unor fapte ”de ochii lumii”, pierzi răsplata acestor fapte și comiți un păcat ca rezultat al prefăcătoriei. Cel mai grav tip de ipocrizie prin fapte este să pretinzi că ești o persoană evlavioasă cu scopul de a păcăli oamenii și de a le uzurpa din drepturi. Și o altă formă gravă, este împlinirea actelor de adorare în public cu scopul de a obține câștiguri lumești cum ar fi obținerea unei slujbe sau încheierea unei căsătorii.
O a treia formă de ipocrizie se poate dezvolta din teama de a fi ignorat, subapreciat de cei din jur, încercând să câștigi atenția și aprecierea lor prin mimarea de fapte bune.
Prefăcătoria și ipocrizia pot fi făcute pe față sau în ascuns. Prefăcătoria pe față este aceea care conduce un om spre împlinirea de fapte bune pe care altfel nu le-ar face niciodată.
Prefăcătoria în ascuns, pe de altă parte, este ascunsă în actul în sine.
Să presupunem, de exemplu, că te rogi la moschee și simți prezența unor prieteni (auzi vocea, observi silueta); atunci te simți bine că te-au văzut efectuând un act de adorare. Unii învățați spun că într-o asemenea situație, dacă îndepărtezi acest gând de etalare imediat, nu vei fi judecat, dar dacă acest gând persistă până la sfârșitul actului de adorare există foarte clar riscul de a pierde răsplata pentru actul de adorare efectuat.Oamenii care doresc să fie respectați și lăudați și să li se ofere servicii datorită evlaviei lor, sunt de asemenea considerați prefăcuți, uneori fără ca ei să conștientizeze (evlavia lor trebuie răsplătită doar de Allah, nu de oameni, deci dacă ei așteaptă răsplată și respect de la oameni, evlavia lor nu este pentru Allah, este falsă).
Pentru a te putea trata de ipocrizie , trebuie să îți pui înainte de toate această întrebare: <Împlinesc actele de adorare sau faptele bune absolut 100% de dragul Lui Allah sau îmi doresc să fiu observat de ceilalți și considerat bun musulman? >Pentru a evita prefăcătoria trebuie să încerci întotdeauna să faci fapte bune în ascuns, în afară de situațiile când scopul tău este sincer și prin împlinirea acestor fapte poți fi un bun exemplu pentru cei din jur.Când ești imam într-o rugăciune, evită să lungești rugăciunea, mai degrabă să fie scurtă.Când te rogi singur, poți recita fără limite în timpul rugăciunii. Când postești, nu te du pe la toți să le spui că tu postești. La fel și cu milostenia. Când te afli într-o adunare și se pune o întrebare la care simți că vrei să răspunzi, înainte de a vorbi, puneți următoarea întrebare :
Prin urmare , tratamentul ipocriziei constă în a fi foarte meticulos și sincer în judecarea intențiilor tale și astfel să te asiguri că orice vrei să faci este pur și simplu de dragul Lui Allah. Allah îi descrie pe cei care se dedică adorării Sale căutând doar mulțumirea Sa, și răsplata pentru sinceritatea intențiilor lor în Surat Al Insan: ” Și-l hrănesc cu mâncare , în ciuda dragostei pentru ea, pe cel sărman și pe cel orfan și pe prizonier,/[Zicând] :
Abonați-vă la:
Postări (Atom)