ZGÂRCENIA

Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, a spus: ”Zgârcenia și comportamentul urât nu sunt dintre atributele unui bun musulman.”


Allah spune: ” Adorați-l pe Allah și nu îi asociați Lui nimic! Purtați-vă bine cu părinții, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat și cu vecinul străin, cu tovarășul de alături, cu călătorul de pe drum și cu cei stăpâniți de mâinile voastre drepte, căci Allah nu-i iubește pe cel trufaș și pe cel lăudăros! / Acelora care sunt zgârciți și-i îndeamnă pe oameni la zgârcenie și ascund ceea ce le-a dăruit Allah din harul Său, le-am pregătit necredincioșilor osândă umilitoare.” (Traducerea sensurilor Sfântului Coran, 4:36,37)



Principala cauză a zgârceniei este dragostea de avere, care are patru motive principale:

-adori averea pentru că este o cale de a obține bunuri lumești (totul se cumpără cu bani);

-strângi avere pentru că, crezi că viața ta este destul de lungă pentru a avea timp să cheltuiești;

-strângi avere pentru copiii tăi, pentru a le lăsa după moartea ta;

-nu vezi un viitor sigur și de aceea încerci să strângi acum cât mai multă avere.

1. Cei care vor avere pentru obținerea unor bunuri, să se asigure că acele bunuri sunt permise (în Islam); ei trebuie să plătească Zakatul cu dragă inimă și să dea milostenie celor sărmani și nevoiași, să cheltuie mai mult pe calea Lui Allah.


2. Celor care strâng avere crezând că vor trăi destul cât să aibă timp să se desfete cheltuind ar trebui să li se aducă aminte de Ziua de Apoi și de faptul că viața este scurtă și moartea este iminentă.

Abdullah ibn Shikhkhir a spus, ”M-am înfățișat Profetului, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, în timp ce recita Surat Al Takathur (102). Apoi a adăugat: ” Oamenii spun : ”O, proprietățile mele, bunurile mele! Dar, o , fiu al lui Adam, din ce ai câștigat tu de pe urma averii tale, din ceea ce ai mâncat și a pierit, din ceea ce ai îmbrăcat și s-a tocit, sau din ceea ce ai cheltuit dând de pomană și a fost trimis mai departe pentru dincolo (Lumea de Apoi)?”

3. Dacă strângi bani pentru copiii tăi, ar trebui să îți aduci aminte de acest verset: ”Să se teamă aceia care, dacă au lăsat în urma lor descendenți slabi, sunt îngrijorați pentru ei; să fie cu frică de Allah și să spună vorbe bine chibzuite!„ (Traducerea sensurilor Sfântului Coran, 4:9)


Sensul acestui verset este că dacă te temi să lași în urmă familia neajutorată, să știi că, calea de a-ți proteja familia este de a le transmite dragostea și teama față de Allah, iar cea mai bună și durabilă moștenire pentru copiii tăi este evlavia.

4. Dacă strângi avere pentru că îți este frică de viitor, ar trebui să crezi mai mult (să ai încredere maximă, fără îndoieli) în Allah și să înțelegi că El este singurul Furnizor, Susținător și Controlor a tot ceea ce există, a tuturor. Dacă crezi cu adevărat în El vei avea parte de un sentiment de pace și siguranță și , prin urmare, niciodată nu te vei îngrijora pentru viitor.

Ca adăugare la cele deja menționate, sunt alte patru sfaturi bine de reținut :

a. Asigură-te că banii pe care îi câștigi pentru a supraviețui sunt halal și că sursa de la care vin este cunoscută ca fiind halal;

b. Fă eforturi maxime pentru a căpăta ceea ce îți este necesar traiului zilnic dar nu te lăcomi să capeți averi, ca să nu devii total preocupat și absorbit de dorința de a strânge averi;

c. Încearcă să fii mereu atent la lucrurile pentru care cheltui, ca acestea să fie halal (permise în Islam), și să nu te ții departe de cei care au nevoie de ajutor.

Ar trebui să știi că cheltuind pe calea Lui Allah, fie că dai la săraci sau cheltui pentru dawah (răspândirea mesajului Lui Allah), nu se consideră extravaganță nici dacă îți cheltui întreaga avere pe această cale. Versetul din Quran care spune: ”Și nu ține mâna înlănțuită în jurul gâtului tău, dar nici nu o întinde de tot, ca să rămâi ocărât și întristat!”(17:29), nu se referă la a cheltui pe Calea Lui Allah.

Când Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, a poruncit musulmanilor să cheltuie pe calea Lui Allah, Abu Bakr, Allah să fie mulțumit de el, a dat întreaga sa avere. Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, l-a întrebat:
” Ce ai lăsat pentru copiii tăi?” Abu Bakr a răspuns: ”Am lăsat pentru ei pe Allah și Trimisul Său. Și Allah îmi va dărui mai mult. ” Umar ibn Al Khattab, Allah să fie mulțumit de el, a dat jumătate din averea sa și i-a spus Profetului, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, : ”Iată jumătate din averea mea și o să cheltui mai mult pe calea Lui Allah!„

d. Asigură-te că intențiile tale sunt bune și sincere în tot ceea ce faci. În câștigarea banilor, cât și în cheltuirea lor, trebuie să fi mereu pe placul Lui Allah. Allah spune: ”Spune: <Într-adevăr, Rugăciunea mea, actele mele de devoțiune, viața mea și moartea mea îi aparțin Lui Allah, Stăpânul lumilor!” (Traducerea sensurilor Sfântului Coran, 6: 162)

INVIDIA

Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, a spus : ”Păziți-vă de invidie. Invidia devorează faptele bune precum focul devorează vreascurile.”


Invidia poate lua diverse forme:


-îți dorești ca o persoană ce se bucură de o binecuvântare de la Allah să o piardă;


-îți dorești să ai parte de aceeași binecuvântare , iar persoana respectivă să o piardă;


-îți dorești să ai parte de aceeași binecuvântare, iar dacă nu poți avea parte, acea persoană să o piardă;


-îți dorești aceeași binecuvântare, fără să îți dorești ca persoana respectivă să o piardă.


Această ultimă formă de invidie este permisă atata timp cât binecuvântarea de care vrei să ai parte o poți obține pe căi permise (halal). Numeroase exemple despre invidie găsim în Quran, cum ar fi povestea profetului Yusuf, pacea asupra sa, care era invidiat de proprii frați datorită dragostei pe care tatăl i-o purta acestuia. Invidia i-a condus până la dorința de a-și omorî proriul frate, aruncându-l într-o fântână și spunându-i tatălui ca a fost mâncat de lupi.


Cât despre invidia ce face referire la situații legate de religie, aceasta este permisă în limitele descrise de Profet, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, : ”Invidia este permisă doar în două situații: un om căruia Allah i-a dăruit avere cheltuie din ea pe calea Sa; și un om căruia Allah i-a dat înțelepciune, învățătură și pe care o folosește învățându-i și pe alții.” (Riyad As Salihin, nr. 1569)

Să luăm un exemplu care să puncteze prima situație. Să presupunem că vezi un om foarte bogat care cheltuiește pe Calea Lui Allah. Tu te rogi pentru el și îi ceri Lui Allah să îl binecuvânteze și să îi dăruiască chiar și mai multă avere. (știind că face milostenie din ea). De asemenea îi ceri Lui Allah să te binecuvânteze cu o avere egală pentru a fi și tu capabil să poți da milostenie, să ajuți sărmani și nevoiași și să cheltui pentru dawah (chemarea la Islam , răspândirea mesajului Lui Allah). Dacă Allah nu îți dăruiește ceea ce ai cerut, El îți va da o răsplată egală celui bogat, pentru că oamenii sunt judecați în funcție de intențiile lor.
Ibn Sirin, un binecunoscut învățat, a spus : ” Nu am invidiat niciodată pe nimeni pentru o binecuvântare în această lume. Dacă această persoană va merge în Paradis, de ce ar trebui să o invidiez pentru această viață atât de trivială și neînsemnată, în comparație cu Paradisul? Și dacă va merge în Iad , de ce să îl invidiez în această viață, când doar pedeapsă îl așteaptă după ea? Ar trebui mai degrabă să îmi pară rău pentru el. Deci în oricare dintre cazuri invidia este fără sens. În nici un caz invidia nu este înțelepciune.”

Anas ibn Malik a relatat: ” Ședeam alături de Profet, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, când acesta a spus : <”Veți vedea acum un om care va intra în Paradis>; și am văzut un om dintre ansari. Următoarea zi Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, ne-a spus același lucru și am văzut același om. Abdullah ibn al 'As a vrut să afle ce acte de adorare în plus face acest om ca să merite Paradisul. L-a urmărit până acasă și l-a rugat să îl adăpostească pentru trei nopți. A fost primit cu generozitate și astfel Abdullah a început să urmărească comportamentul omului. A văzut că nu făcea nimic în plus față de normal, nu se ruga sau nu postea mai mult, singura excepție era că se trezea întotdeauna cu numele Lui Allah pe buze, aducând slavă. Abdullah , forțat de împrejurări, i-a spus omului motivul pentru care a cerut adăpost în casa sa, și acesta i-a spus: ” Nu fac nimic mai mult decât ceea ce ai văzut că fac, dar jur pe Allah că nu am înșelat sau invidiat vreodată un musulman pentru nimic (pentru nici un dar primit de la Allah). Când a auzit acestea, Abdullah a spus : ” Aceasta este o calitate (faptă) care celor mai multora dintre noi ne lipsește și care te-a făcut pe tine dintre oamenii Paradisului. ”

BOLILE INIMII

Bolile inimii

Am privit la câteva situații în care limbile noastre ne pot trăda, și cum aceste boli verbale pot fi tratate. Dar limba nu poate fi mai mult decât un interpret a celor ce zac în inimă; până la urmă inima este factorul cel mai important într-un eventual destin al fiecărei ființe omenești, conducându-ne spre Paradis sau Foc. În Surat Ash-Shu'ra, când Allah le vorbește oamenilor despre Paradis, spune: ”Afară de acela care vine la Allah cu inima curată!„ (Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 26: 89)

Există un faimos hadith în care Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, ne-a vorbit despre inimă foarte clar:
„Este o bucată de carne în corp, care dacă este curată, întregul trup este curat, și dacă este coruptă, întregul trup este corupt: aceasta este inima.” (Riyad As Salihin, nr. 588)

Prin urmare este clar că sănătatea inimii (sănătatea spirituală) este de o importanță supremă pentru fiecare dintre noi, și este esențial ca noi să examinăm bolile majore ale inimii și felul cum pot fi tratate acestea. În acest capitol vom vorbi despre furie, invidie, zgârcenie, ipocrizie, iubirea de putere și aroganța.

Furia

Un minim nivel de furie este un atribut necesar pentru fiecare ființă umană pentru activarea protecției față de sine și față de ceea ce îi aparține. Furia trebuie să fie moderată chiar și în asemenea momente, și nu trebuie să fie excesivă, pentru a nu avea urmări grave. Furia moderată se referă la situațiile când aceasta este absolut ”necesară” sau legată de religie. Această moderație a furiei se face prin eliminarea din inimă a dragostei față de lucrurile inutile (care nu ne aduc nici un folos pentru Lumea de Apoi). Trebuie să fim mereu conștienți că orice se întâmplă, se întâmplă cu voia Lui Allah. Să presupunem , de exemplu, că îți dorești foarte mult o slujbă la care nu ești acceptat; ești furios și supărat că nu ți-ai putut împlini visul. Aceasta a fost voia Lui Allah , și este total lipsit de sens sau logică să încerci să te impui voinței Lui Allah Subhana wa Ta Ala. Potrivit numeroaselor hadithuri relatate de At-Tirmidhi și Al Bayhaqi, Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, a spus că atunci când un musulman se înfurie și este în picioare, să se așeze; dacă este așezat , să se întindă; dacă este întins să se ducă să facă abluțiune sau îmbăiere. Acestea pentru că atunci când ne înfuriem, avem tendința să ne mișcăm mai mult (să ne agităm). Dacă ne așezăm, avem tendința să ne ridicăm. Acționând contrar acestei tendințe vom reuși să ne stăpânim sau să ne controlăm furia.

Allah spune: ” Și grăbiți-vă spre iertarea Domnului vostru și spre Raiul cel întins cât cerurile și pământul, pregătit pentru cei evlavioși, /Care dau milostenii atât atunci când au parte de belșug, cât și atunci când sunt la necaz, care-și stăpânesc mânia și care iartă oamenilor, căci Allah îi iubește pe cei care împlinesc fapte bune.” (Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 3:133, 134)

Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, a spus : ”Cel care înghite mânia când ar putea să și-o reverse va fi chemat la Allah Preaînaltul în fața tuturor în Ziua Judecății și va putea să aleagă orice fecioară cu ochii limpezi care îi va fi pe plac.” (Riyad As Salihin, nr. 47)

A venit la Profet , pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa,un om și l-a rugat să îl sfătuiască. El a spus : ” Nu te înfuria.” Și a repetat de câteva ori, spunând : ” Nu te înfuria.”(Riyad As Salihin, nr. 48)

S-a relatat că într-o zi , pe când Umar ibn Al Khattab, Allah să fie mulțumit de el, se plimba, a apărut în fața lui un om care era băut. Umar, Allah să fie mulțumit de el, a poruncit ca acesta să fie pedepsit (lovit) pentru că a băut. În timp ce era lovit, omul a început să îl insulte pe Umar. Auzind insultele, le-a spus oamenilor să se oprească din a-l lovi. Când a fost întrebat de ce, Umar a răspuns : ”Pentru că dacă v-aș porunci acum să îl loviți, ar fi din cauza furiei mele și nu pentru Cauza Lui Allah, și deci l-aș pedepsi excesiv. ”

A fost de asemenea relatat că pe când Ali ibn Abi Talib, vărul Profetului, Allah să fie mulțumit de el, și soțul fiicei sale Fatima, luptau într-o bătălie, și Ali era pe punctul de a-l lovi cu sabia pe unul din necredincioși, acesta l-a scuipat în față. Atunci Ali a lăsat jos sabia și nu l-a mai lovit. Când a fost întrebat despre reacția sa, a spus : ” Dacă l-aș omorî acum, ar fi pentru faptul că m-a scuipat , și nu ar mai fi pentru Cauza Lui Allah (deci ar fi pentru răzbunarea personală și nu pentru Allah).

Dacă ne întoarcem la versetul din Surat Al Imran care spune : ” Și grăbiți-vă spre iertarea Domnului vostru și spre Raiul cel întins cât cerurile și pământul, pregătit pentru cei evlavioși, /Care dau milostenii atât atunci când au parte de belșug, cât și atunci când sunt la necaz, care-și stăpânesc mânia și care iartă oamenilor, căci Allah îi iubește pe cei care împlinesc fapte bune.” (Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 3:133, 134), observăm cât de imensă este răsplata înghițirii mâniei și iertarea celor care te-au supărat: o Grădină de mărimea cerurilor și a pământului.

Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa , a spus : ”Averea nu se împuținează dacă se dă milostenie din ea. Allah sporește renumele celui care iartă și pe cel care slujește pe altul ca să împlinească voia Lui Allah, Allah îl înalță în rang.”(Riyad As Salihin, nr. 556)

S-a relatat de asemenea că Ali ibn Abi Talib, Allah să fie mulțumit de el, a poruncit unei sclave să îi aducă apă caldă pentru spălat. Aceasta i-a adus apă foarte fierbinte și când a vărsat-o peste mâinile lui l-a ars cumplit. Observând că Ali s-a înfuriat peste măsură, sclava i-a spus : ”O, stăpân al credincioșilor, amintește-ți de versetul din Quran care vorbește despre cei care își stăpânesc furia”, și el i-a spus : ” Te iert.”. Ea a continuat : „ Allah îi iubește pe cei făcători de bine.” El a răspuns: ”Poți pleca, de acum nu mai ești sclavă. Ești liberă.”

S-a relatat că pe când Abu Bakr , Allah să fie mulțumit de el, era pe cale să refuze să mai ajute cu pomană pe una din rudele sale care îl calomniase și îl defăimase cu zvonuri malițioase despre fiica sa Aisha, Allah să fie mulțumit de ea, următorul verset i-a fost revelat Profetului, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, : ” Să nu jure cei înzestrați cu belșug și cu bogăție dintre voi, că ei nu vor mai da [nimic] rudelor, sărmanilor și celor care purced pe calea Lui Allah! Ci să ierte și să miluiască. Oare nu voiți voi ca Allah să vă ierte vouă? Iar Allah este Iertător, Îndurător.” (Traducerea sensurilor Sfântului Coran, 24:22)

Când Abu Bakr , Allah să fie mulțumit de el, a auzit acest verset a lăcrimat și a spus, ”Binențeles că mi-aș dori ca Allah să îmi ierte”, și a continuat să își ajute ruda respectivă.
Învățăm din acest verset că nu trebuie să lăsăm mânia să ne împiedice să dăm ajutor celor ce li se cuvine de drept sau celor cărora obișnuiam să le dăm. O faptă mai răsplătită ar fi să le dăm lor mai mult decât li se cuvine, chiar dacă aceștia ne-au adus nouă supărări, pagube.

S-a relatat că Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, ședea împreună cu Abu Bakr, Allah să fie mulțumit de el, când s-a ivit un om ce a început să îl insulte pe Abu Bakr. Abu Bakr a tăcut până când și-a pierdut răbdarea și a început să îi răspundă pe măsură. În acel moment, Profetul, pacea și binecuvântarea fie asupra sa, a părăsit acel loc. Abu Bakr, Allah să fie mulțumit de el, i-a spus Profetului, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa: ” O, Mesager al Lui Allah! El m-a insultat și tu ai tăcut, dar când i-am răspuns, tu ai plecat.” Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, i-a răspuns : ” Abu Bakr, atâta timp cât tu ai tăcut, îngerii au răspuns pentru tine, dar când ai început să răspunzi omului îngerii au plecat și a venit Shaytan. Nu o să stau în același loc cu Shaytan. ”

LAUDĂ ȘI RECOMANDARE

LAUDĂ ȘI RECOMANDARE

Unele tipuri de recomandări sau laude nu sunt permise în Islam, cum ar fi să atribuim cuiva calități pe care numai Allah le poate cunoaște. De exemplu, dacă spui: ”Acest om este cu adevărat pios: el este un credincios adevărat (mu'min)”, i-ai atribuit o calitate despre care numai Allah Unicul știe cât este de adevărată. Nu poți fi niciodată sigur despre pioșenia unei persoane.

Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, i-a sfătuit pe companionii săi ca atunci când recomandă pe cineva, când laudă o persoană , să folosească întotdeauna cuvântul ”cred”( bănuiesc). De exemplu : ” Cred că Ali este pios.”
Dacă intenționezi să aduci laude unei persoane, laudă-l cu lucruri pe care le știi despre el, cum ar fi ” Ali se roagă regulat la moschee.” Acest tip de laudă este acceptat pentru că tu îl vezi pe Ali rugându-se zilnic la moschee. Dar nu este acceptat să spui ”Rugăciunile acestei persoane sunt acceptate la Allah.”

Dacă ești dintre cei lăudați, ai grijă să nu devii arogant sau plin de tine (prea mulțumit de tine) , încetând să mai faci eforturi pentru mulțumirea Lui Allah. Există o rugă pe care Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, i-a recomandat-o lui Abu Bakr, Allah să fie mulțumit de el, să o spună atunci când era lăudat : ”O, Allah, iartă-mă pentru păcatele pe care ei nu le știu, nu mă condamna pentru cele ce ei le spun, și fă-mă mai bun decât ei mă cred. ”

Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, i-a lăudat pe mulți dintre companionii săi, Allah să fie mulțumit de ei. El a spus ,”Dacă ar fi să fie alt profet după mine, ar fi să fie 'Umar ibn Al 'Khattab."

El a mai spus, ”Dacă ar fi cineva să cântărească între credința lui Abu Bakr, Allah să fie mulțumit de el, și credința restului lumii, credința lui Abu Bakr ar cântări mai mult.”

De asemenea a spus , ”Eu sunt un oraș al cunoașterii, iar Ali ibn Abi Talib, Allah să fie mulțumit de el, este poarta.”
Când Profetul, pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, își lăuda companionii, o făcea sincer, din inimă, și în cunoștință de cauză. Cât despre companioni, Allah să fie mulțumit de ei, aceștia erau cu mare frică de Allah, foarte modești.
S-a relatat despre Umar ibn Al Khattab că zăcea întins în agonia morții după ce fusese înjunghiat în spate de un sclav , și a spus : ” Ia această pernă de sub capul meu, și lasă-mi capul pe nisip, poate că Allah mă va ierta!”


-va urma- inshaAllah