Istorisiri pentru micii musulmani
În orașe casele sunt îngr
ămădite , așezate aproape una de alta. Deasupra lor lucesc mândre minaretele moscheelor, din care recitările Quran-ului și adhanul răsună puternic și clar. În stradă copiii aleargă și bazarurile sunt pline de comercianți, cumpărători și trecători. Într-o zi , Ibn Baabshaath și câțiva dintre prietenii săi urcară în partea de sus a moscheei pentru a prânzi. Toți purtau frumoase qulunswahs-uri roșii ( pe care musulmanii le poartă pe cap) și haine lungi de un verde proaspăt, încise la mijloc cu, curele late de piele. În timp ce prânzeau o pisică apăru din senin, dând târcoale ca pentru a cere de mâncare. Oamenii îi aruncară o bucată de ceva; luă bucata în gură și plecă. La scurt timp apăru din nou, dând târcoale ca pentru a cere de mâncare. Oamenii îi dădură din nou o bucată de ceva pe care pisica o luă în gură și plecă. Se întoarse și a treia oară. Tuturor li se păru ciudat că mâncarea primită nu a fost de ajuns să o sature, mai ales că era o pisică mică. Ibn Baabshaath își lăsă prietenii să prânzească în continuare și plecă în urmărirea pisicii. Pisica coborî de pe acoperișul moscheei, timp în care Ibn Baabshaath îi luă urma. Ajunse într-o zonă pustie, fără case, cu excepția uneia ce părea veche și părăsită. Pis
ica intră în casă și Ibn Baabshaath o urmă, rămânând surprins de scena ce o văzu înăuntru. În casă era o altă pisică ce ședea într-un colț. Când s-a apropiat a observat că acea pisică era oarbă. Ibn Baabshaath nu îi dezvălui secretul. Pisica ce luase mâncare o aducea prietenei sale oarbe. Ibn Baabshaath fu foarte impresionat și își spuse: ” Dacă Allah a ușurat acestei pisici oarbe să fie hrănită și ajutată, dar despre musulmanii pioși care își îndeplinesc obligațiile, stau departe de păcate și cred cu adevărat în puterea Lui Allah? După această întâmplare Ibn Baabshaath a devenit o persoană pioasă și la fel a și murit. Alhamdulillah!
Dirhamul ce a oprit o luptă
A fost odată un om bun a cărei avere erau doar hainele ce le purta. S-a dus să cumpere făină pentru ca el și soția sa să aibă ce mânca în acea seară. În drumul său a auzit strigăte și a văzut doi oameni care se certau. Erau gata să înceapă să se lovească. Când i-a întrebat care este motivul pentru care s-a iscat acest scandal, oamenii au răspuns că era pentru un dirham (dirhami-bani folosiți în acele vremuri).
Omul cel bun le dărui singurul dirham pe care îl avea încercând să oprească cearta. Când se întoarse acasă la soția sa îi povesti întreaga întâmplare. Ea nu regretă gestul soțului, nici nu îl învinovăți de ceea ce făcuse ; era la fel de bună la suflet asemeni soțului ei. Ea adună câteva lucruri vechi de prin casă și i le dădu pentru ca el să le vândă la târg. Omul nostru își petrecu restul zilei încercând să vândă lucrurile la târg, dar nimeni nu fu interesat să le cumpere. În drumul său spre casă întâlni un pescar care avea un pește pe care nimeni nu îl cumpărase. Pescarul și omul cel bun făcură între ei un schimb și își continuară fiecare drumul său. Omul cel bun se întorse acasă cu peștele , pe care i-l dădu soției sale să îl curețe și să îl gătească. Când soția tăie peștele pentru a-l curăța zări înăuntru o perlă de mărimea unui ou de pasăre. Când o arătă soțului, acesta rămase împietrit, nu văzuse niciodată o asemenea perlă. Omul dădu fuga la unul din prietenii săi bijutieri. Acesta privi la perlă un timp și îi spuse : ” Îți voi da pe ea 40.000 de dirhami. Dacă dorești, îți voi da banii chiar acum. Dar dacă vrei mai mult, du-te la o persoană pe care o știu, (și îi spuse numele persoanei), îți va da mai mult decât eu îți pot oferi.
Omul cel bun luă perla cea rară și se duse la cel de-al doilea bijutier. Bijutierul aruncă o privire și știu că este o perlă foarte rară. El spuse: ” Îți ofer pentru această perlă 80.000 de dirhami. Dacă vrei mai mult te sfătuiesc să te duci la o persoană pe care o știu și care îți va da mai mult. Omul cel bun luă prețioasa sa perlă și se duse cu ea la cel de-al treilea bijutier. De îndată ce bijutierul văzu perla rămase cu gura căscată de uimire și spuse : ” Îți ofer 120.000 de dirhami. Nu vei găsi pe nimeni să îți poată oferi mai mult.” Omul acceptă, lăsă perla și luă banii de la bijutier. Omul încărcă banii în 12 saci, fiecare având cate 10.000 de dirhami. Când ajunse aproape de casă găsi un om sărac ce stătea în ușa casei sale cerând cate ceva de ale gurii. Omul cel bun îl luă pe cel sărac lângă dânsul și îi povesti cum a câștigat banii pe care îi avea. Apoi îi spuse : ”Ia 6 din saci.” Cel sărac luă cu bucurie 6 din saci și plecă. Peste câteva minute cel sărac se întoarse și spuse : ” Nu sunt un om sărac, sunt un înger trimis de Allah. Datorită acelui dirham ce l-ai dăruit, Allah ți-a alocat 20 de Qirats (qirat-unitate de cântărire a aurului), acesta este doar unul dintre cei 20 și restul de 19 sunt bine păstrați pentru tine.
Povestiri din seria hadith-urilor
Introducere
Atât povestirile din Quran cât și cele având ca sursă hadith-urile Profetului Muhammad, sallallahu alayhi wa salam, oferă musulmanilor șansa de a beneficia din lecțiile și învățăturile găsite în ele. De asemenea ele ne informează despre ce se întâmpla cu generațiile, oamenii din trecut. Ele direcționează omul către bine, îndepărtându-l de Shaytan și păcate.
NORUL EVLAVIEI
Era odată un om bun ce trăia din roadele grădinii sa
le, curățind-o și având grijă de ea. Trebuie că el a petrecut multe nopți și zile muncind la ea, curățind, plantând și udând. El moștenise această dragoste pentru grădinărit de la tatăl său. Asemenea lui, tatăl său obișnuia să aibă grijă de grădină și să îi mulțumească întotdeauna Lui Allah pentru ea.
Nu prea departe de grădină, un comerciant călătorea în pustiu spre țări îndepărtate. Și cum călătorea el, a văzut un nor trecând pe deasupra lui și apropiindu-se foarte mult de pământ. Apoi a auzit vocea unui onorabil înger poruncind norului să verse ploaia peste un anume pământ al unei
anumite persoane al cărei nume l-a menționat.
Comerciantul călător vru să îl întâlnească pe omul al cărui nume fusese menționat de nobilul înger.
Și astfel urmă norul, până când acesta se opri deasupra unei bucăți de pământ acoperit de pietre mari și negre și vărsă ploaia. După ce ploaia a încetat, s-au format printre pietre canale și râulețe , urmând toate o anumită direcție. Comerciantul a continuat să urmeze apa până când a văzut pământul bogat al grădinarului care trudea muncind cu lopata și direcționând apa spre locul potrivit. Comerciantul îl întrebă pe grădinar de numele său. Numele grădinarului era același cu cel menținat de nobilul înger. Grădinarul era nelămurit de ce comerciantul îl întrebase de nume și astfel acesta îi povesti întreaga întâmplare. El îi spuse că a auzit vocea unui onorabil înger ce a poruncit norului să verse ploaia spre grădina sa. Comerciantul îl întrebă pe om de faptele sale . Grădinarul a spus că, culege recolta și fructele din grădină și le împarte în trei părți. O parte o dă milostenie celor săraci și nevoiași. O altă parte o oprește pentru familia sa. Atreia parte o folosește pentru a replanta și a cumpăra mai multe semințe. Atunci comerciantul știu de ce Allah l-a binecuvântat pe grădinar cu apa direcționată către a sa grădină. A oferi milostenie este un drum sigur către prosperitate și abundență, ce este continuu binecuvântat. Grădinarul a primit răsplată binecuvântată pentru grija ce a arătat-o față de cei săraci și nevoiași cu intenția de a le ușura din greutăți.
”Spune robilor Mei care cred să împlinească rugăciunea (As-Salat) și să dăruiască într-ascuns și pe față din ceea ce le-am dat spre viețuire, înainte de a veni Ziua în care nu va fi nici răscumpărare , nici prietenie.”
(Surat Al Ibrahim, aya 31, Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfant)
ămădite , așezate aproape una de alta. Deasupra lor lucesc mândre minaretele moscheelor, din care recitările Quran-ului și adhanul răsună puternic și clar. În stradă copiii aleargă și bazarurile sunt pline de comercianți, cumpărători și trecători. Într-o zi , Ibn Baabshaath și câțiva dintre prietenii săi urcară în partea de sus a moscheei pentru a prânzi. Toți purtau frumoase qulunswahs-uri roșii ( pe care musulmanii le poartă pe cap) și haine lungi de un verde proaspăt, încise la mijloc cu, curele late de piele. În timp ce prânzeau o pisică apăru din senin, dând târcoale ca pentru a cere de mâncare. Oamenii îi aruncară o bucată de ceva; luă bucata în gură și plecă. La scurt timp apăru din nou, dând târcoale ca pentru a cere de mâncare. Oamenii îi dădură din nou o bucată de ceva pe care pisica o luă în gură și plecă. Se întoarse și a treia oară. Tuturor li se păru ciudat că mâncarea primită nu a fost de ajuns să o sature, mai ales că era o pisică mică. Ibn Baabshaath își lăsă prietenii să prânzească în continuare și plecă în urmărirea pisicii. Pisica coborî de pe acoperișul moscheei, timp în care Ibn Baabshaath îi luă urma. Ajunse într-o zonă pustie, fără case, cu excepția uneia ce părea veche și părăsită. Pis
ica intră în casă și Ibn Baabshaath o urmă, rămânând surprins de scena ce o văzu înăuntru. În casă era o altă pisică ce ședea într-un colț. Când s-a apropiat a observat că acea pisică era oarbă. Ibn Baabshaath nu îi dezvălui secretul. Pisica ce luase mâncare o aducea prietenei sale oarbe. Ibn Baabshaath fu foarte impresionat și își spuse: ” Dacă Allah a ușurat acestei pisici oarbe să fie hrănită și ajutată, dar despre musulmanii pioși care își îndeplinesc obligațiile, stau departe de păcate și cred cu adevărat în puterea Lui Allah? După această întâmplare Ibn Baabshaath a devenit o persoană pioasă și la fel a și murit. Alhamdulillah!
