BÂRFA
Allah spune : ” O, voi cei care credeți! Feriți-vă cu strășnicie de bănuieli, căci unele bănuieli sunt păcat! Nu vă iscodiți și nu vă ponegriți unii pe alții! Oare voiește vreunul dintre voi să manânce carnea fratelui său mort? [Nu!] Voi ați urât aceasta! Și fiți cu frică de Allah, fiindcă Allah este Iertător și Îndurător.(Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 49:12)
Profetul , pacea și binecuvântarea Lui Allah fie asupra sa, a definit bârfa pentru companionii săi într-un hadis relatat în Sahih Muslim. El ia întrebat pe companioni: „Știți voi ce înseamnă bârfa?! Au răspuns ei: ”Allah și Trimisul Său știu cel mai bine.” El a spus : ”A pomeni de fratele tău într-un mod neplăcut lui. I s-a spus: ” Dar dacă acel frate este așa cum spun?” El a răspuns: ”Dacă este așa cum spui, atunci ești vinovat de bârfă. Și dacă nu este așa cum spui, ești vinovat de calomnie. (Ryiad As Salihin, no. 1523)
Despre calomnie este menționat în Quran astfel: ” Iar aceia care îi vor necăji pe dreptcredincioși și pe dreptcredinciase, fără ca ei să fi agonisit [ceva pentru care să merite aceasta], aceia vor avea parte de ponegrire și de păcat învederat.” (33:58)
Acest vers face referire la cei care acuză pe nedrept bărbați și femei de păcate pe care aceștia nu le-au săvârșit, sau de atribute pe care aceștia nu le au. Prin urmare , a calomnia este diferit de a bârfi.
O a treia categorie este ”ifk”, care înseamnă a împrăștia zvonuri mai mult sau mai puțin adevărate. Se face referire la ”Ifk” în Sfântul Quran astfel : ” Căci l-ați rostit cu limbile voastre și ați spus cu gurile voastre lucrul despre care nu aveți nici o știință și l-ați ținut drept [lucru] ușor, când- de fapt-el este la Allah [un lucru] greu.” (24:15)
Bârfa este rezultatul furiei sau invidiei, dorinței de a face haz de oameni, de a ne demonstra nouă însuși că suntem mai presus de alții, încercând să ne integrăm în anumite grupuri sociale prin acest tip de comportament, căutând să părem cât mai ”cool”, sau o putem face pur și simplu din lipsă de ocupație, pentru a face timpul să treacă mai repede, discutând despre alții. Un lucru important de reținut este că de multe ori bârfa poate fi confundată cu o faptă buna de către unii. De exemplu, cu intenția de a urma binele și interzice răul, spui : ” Acest om nu se roagă. Nu este normal. Un bun musulman nu se comportă așa.” Dacă intenția ta de a face bine este cu adevărat sinceră, ar trebui să încerci să îi dai sfaturi acelei persoane în secret, într-un loc ferit, și nu să îi ții prelegeri în fața altora. De asemenea , bârfa poate îmbrăca mantia milei arătată față de o persoană. De exemplu, îi spui unui prieten : ” Acest om se roagă și postește, dar consumă alcool; haide să ne rugăm Lui Allah să îl călăuzească.” Dacă chiar ai intenții bune, sincere, față de acea persoană, ar trebui să te rogi pentru ea în secret, fără a-i expune păcatele în public. Bârfa poate fi exprimată prin cuvinte, comportament, mimică (imitare), sarcasm sau insultă.
Allah spune : ” Vai pentru tot defăimătorul și clevetitorul!„(Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 104:1)
Este posibil de asemenea să bârfim o persoană fără să îi menționăm numele, dar pomenind de câteva din trăsăturile sale caracteristice după care toți îl cunosc, dintre cei care te ascultă.
Ce face bârfa să fie un păcat extrem de periculos este faptul că, căința nu este de ajuns pentru a fi absolvit de ea. Cel despre care ai bârfit este cel care trebuie să te ierte mai întâi. Dacă el nu te iartă, în Ziua Judecății va putea lua de la tine fapte bune sau va putea să îți dea ție din păcatele lui.
S-a relatat că Hasan, nepotul Profetului, pbuh, a fost informat că cineva l-a bârfit. Acesta l-a rugat pe un servitor să ducă câteva fructe acelei persoane (care l-a bârfit) împreună cu o scrisoare în care a scris: ”Mi s-a spus că mi-ai dăruit câteva din faptele tale bune. Nu voi fi capabil să fac același lucru pentru tine, deci acceptă , te rog, aceste fructe ca dar din partea mea.”
Pentru a te putea ține departe de bârfă, prin urmare, trebuie să îți aduci de fiecare dată aminte că dacă vei comite acest păcat, în Ziua Judecății persoana pe care ai barfit-o va lua din faptele tale bune sau îți va da din păcatele ei.
În al doilea rând, amintește-ți că ar trebui să fi preocupat de propriile greșeli zilnice și să încerci să îndrepți din ele, decât să stai să îi iscodești pe alții. În al treilea rând, încearcă să găsești motivele pentru care bârfești. Se ascunde vreun motiv sau vreun sentiment de furie față de persoana pe care o bârfești? Dacă da, de ce nu ierți acea persoana devenind unul din cei despre care se amintește în acest minunat verset quranic: ”Ei [mai degrabă] să ierte și să miluiască . Oare voi nu voiți ca Allah să vă ierte vouă?”(Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 24:22)
Te afli în prezența unui grup de persoane care încep a bârfi, și tu te alături lor pentru a le fi pe plac, dar aduți aminte, dacă , cauți mulțumirea oamenilor în locul mulțumirii Lui Allah, Allah va fi nemulțumit de tine și astfel te va face neplăcut la oameni. Deci, dacă te afli într-o asemenea situație, ar trebui să iei apărarea persoanei bârfite; dacă îți este imposibil, încearcă să schimbi subiectul conversației sau părăsește acel loc. Dacă însă nu poți pleca, atunci încearcă să obiectezi în inima ta la cele auzite, să negi cele auzite ( în sensul să nu te apuci să crezi ce se spune, sau să îți formezi o părere despre acea persoană în funcție de cele auzite).
Bârfa este o boală a limbii și a inimii de asemenea, pentru că este posibil să bârfești fără măcar să pronunți un singur cuvânt.
De exemplu, dacă vorbești cu tine însuți (cum se spune că îți spui în minte ) menționând ceva rău despre o persoană, este considerată bârfă și deja intrăm pe tărâmul suspiciunii. Allah spune : ”O, voi cei care credeți! Feriți-vă cu strășnicie de bănuieli, căci unele bănuieli sunt păcat. ” (Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 49 : 12)
Suspiciunea tinde să te facă să spionezi o persoană, cu scopul de a descoperi dacă suspiciunile sunt adevărate sau nu. Acesta este motivul pentru care acest verset continuă astfel: ” Nu vă iscodiți și nu vă ponegriți unii pe alții!” (Traducerea sensurilor Coranului Cel Sfânt, 49 :12)
Bârfa, în concluzie, constituie o serie de păcate, fiecare conducând la un altul. Prima oară suspectezi, apoi urmărești acea persoană, și eventual începi să o bârfești în public. Există câteva circumstanțe în care este permis să vorbești despre oameni cu scopuri legate de religie, atunci când este indispensabil să o faci. Întâlnim deci 6 situații:
- Un raport pentru răscumpărarea unei nedreptăți, greșeli, unui act de tiranie sau de aroganță. În asemenea cazuri de asuprire a unei persoane, putem face o petiție către autoritățile competente, împotriva unei persoane care ne-a încălcat un drept;
-Când căutăm să ajutăm în stoparea unor acțiuni ce contravin principiilor islamice;
-Când căutăm sfaturi religioase (fatwa) sau ajutor de specialitate într-o problemă aparte;
-Când cineva încurajează deschis la practici diabolice cum ar fi consumul de alcool sau a aduce pagube celor din jur;
-A -i preveni pe musulmani de consecințele grave ce pot apărea după înfăptuirea unor ticăloșii; -A prezenta o persoană când ea este deja cunoscută cu o anume poreclă, cum ar fi ” surdul”, ”orbul”, ”sașiul”....În asemenea situații introducerea lui după poreclă este permisă. Dar nu să folosim asemenea cuvinte pentru a umili sau a râde de o persoană, acest lucru este interzis.
-VA URMA-inshaAllah
