II. Mesajul Islamului
Supunerea totală a voinței față de Allah reprezintă esența venerării, iar principalul mesaj transmis de religia divină a Lui Allah este cel de a-L venera numai pe Allah și de a evita divinizarea oricui altcuiva, vreunui loc sau a altuia în afară de Allah. Pentru că tot ceea ce ne înconjoară este creat de Allah, Creatorul tuturor lucrurilor. Se poate afirma că, în esență, Islamul îi cere omului să se îndepărteze de la venerarea creațiilor și îl invită să nu divinizeze pe nimeni altcineva în afară de Creator. El este singurul vrednic de venerarea omului, pentru că doar prin voința Sa răspunde la rugăciuni. Dacă un om se roagă la un copac și se răspunde la rugăciunile sale, nu copacul este cel care răspunde, ci Allah, pentru că permite să se îndeplinească obiectul rugăciunii omului respectiv. S-ar putea afirma : " Este evident", însă în ceea ce îi privește pe cei care venerează copaci s-ar putea să nu fie clar acest aspect. În mod asemănător, cei care se roagă la Isus, Buddha, sau Krishna, la sfântul Christopher sau la sfântul Jude ori chiar la Muhammad, la rugăciunile către aceștia nu răspund ei, ci Allah.
Isus nu a spus celor care l-au urmat să îl venereze pe el, ci să îl slăvească pe Allah. După cum ni se spune și în Coran :
"Și când va zice Allah : ”O, Isus, fiu al Mariei! Le-ai spus tu oamenilor : ”Luați-mă pe mine și pe mama mea drept dumnezei în locul Lui Allah?”, el îi va răspunde : ” Mărire Ție! Eu nu aș fi putut să spun ceea ce nu aveam dreptul să spun! Dacă aș fi spus, ai ști, căci Tu doară știi ce este în sufletul meu, pe când eu nu știu ce este în sufletul Tău! Doară Tu ești Marele Știutor al celor neștiute!” (Traducerea sensurilor Coranului, 5:116)
Nici pe sine nu s-a venerat , ci l-a venerat pe Allah. Acest principiu de bază este prezentat la loc de cinste, în capitolul care deschide Coranul, cunoscut drept Sura Al-Faatihah, versetul 5:
”Numai pe Tine Te adorăm, numai la Tine cerem ajutor.”
Într-o altă sură din ultima Carte revelată, Coranul, Allah a mai spus:
”Și Domnul vostru zice: ”Chemați-mă și Eu vă voi răspunde! Aceia care din prea multă trufie refuză să Mă adore vor intra în Gheenă umiliți.”(Traducerea sensurilor Coranului, 40:60)
Trebuie scos în evidență faptul că mesajul de bază al Islamului este că Allah și creația Sa reprezintă în mod clar entități diferite. Allah nu se regăsește în creația Sa și nu face parte din aceasta și de asemenea Allah nu este creația Sa sau o parte din aceasta. Acest lucru ar putea părea neclar, însă acțiunea omului de a venera creația în loc să îl slăvească pe Creator, este bazată, în mare parte, pe înțelegerea eronată a acestui concept. Este vorba despre opinia potrivit căreia esența divinității se regăsește pretutindeni în creația Sa, sau că entitatea divină este sau a fost prezentă în anumite aspecte ale creației Sale, ceea ce a oferit justificare pentru venerarea creației, deși acest lucru ar putea fi numit și slăvirea Lui Allah prin intermediul creației Sale. Totuși, mesajul Islamului, în forma în care a fost adus umanității de către Profeții Lui Allah, este cel de a-L venera doar pe Allah și de a evita venerarea creației Sale, fie în mod direct sau indirect. În Quran, Allah spune clar: ” Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca să le zică]: Adorați-L pe Allah și țineți-vă departe de Taghut! (Coran, Traducerea sensurilor, 16:36)
Taghut*: tot ceea ce este adorat în afară de Allah
Atunci când cel care venerează idoli este întrebat de ce se închină unor idoli creați de om, răspunsul invariabil este că nu venerează de fapt acea statuie de piatră sau imagine, ci pe Allah, care este prezent în ea. Ei susțin că idolul din piatră nu reprezintă decât un punct focalizat al esenței Lui Allah, și nu pe Allah Însuși! Cei care au acceptat conceptul potrivit căruia prezența Lui Allah se regăsește în creația Sa, în orice formă, vor fi obligați să accepte acest argument al idolatriei. În timp ce o persoană care înțelege mesajul de bază al Islamului și implicațiile acestuia nu ar cădea niciodată în idolatrie, indiferent cum ar fi explicată aceasta. De-a lungul timpului, cei care au pretins existența divinității în ei înșiși și-au bazat pretențiile pe credința greșită că Allah se regăsește în ființa umană. A fost necesar doar să afirme că deși Allah se regăsește în toți oamenii, potrivit concepției lor eronate, El se regăsește într-o măsură mai mare în ei decât în semenii lor. Deci ei pretind că ar trebui să ne supunem voinței lor și să îi venerăm, pentru că ei sunt fie însuși D-zeu personificat, fie D-zeu concentrat într-o persoană.
În mod asemănător, cei care au susținut sanctificarea altor oameni după ce aceștia din urmă au trecut în neființă, au găsit un teren fertil printre cei care acceptă falsa credință potrivit căreia Dumnezeu este în prezent în ființa umană. O persoană care a reușit să își însușească mesajul primordial al Islamului și implicațiile acestuia nu ar fi niciodată de acord să venereze o altă ființă umană, indiferent de circumstanțe. Esența religiei Lui Allah este un apel clar la venerarea Creatorului și la respingerea slăvirii creației, în orice formă s-ar reprezenta aceasta. Aceasta este semnificația motto-ului Islamului: ”Laa Ilaaha Illallaah” (Nu există altă divinitate în afară de Allah).
Repetarea acestuia atrage în mod automat după sine includerea celui care îl pronunță în Islam, iar credința sinceră în acest motto garantează Paradisul . Astfel, cel din urmă Profet al Islamului a spus: ” Oricine rostește, Nu există altă divinitate în afară de Allah , și moare crezând în acest crez, va intra în Paradis.” ( Bukhaari și Muslim)
Constă în supunerea față de Allah ca fiind singura divinitate, supunerea față de El prin respectarea poruncilor Sale, precum și renegarea politeismului și politeiștilor.
Taghut*: tot ceea ce este adorat în afară de Allah.
